Guan Moye (n. 17 februarie 1955) este unul dintre cei mai creativi si prolifici romancieri si povestitori chinezi, care a primit premiul Nobel pentru literatura in 2012. Lucrarile sale cele mai cunoscute includ The Garlic Ballads (1989 - interzisa pentru o perioada in China in urma rascoalei din Piata Tiananmen), Sorgul Rosu (1995 - adaptata pentru ecran de Zhang Yimou), si Viata si moartea sunt purtate de mine (2006 - despre un proprietar al satului, care este executat si reincarnat ca un magar, un bou, un porc, un caine, o maimuta si un baiat).

In anii Marelui Salt Inainte, o foamete a cuprins tara. Experienta foamei a devenit un motiv semnificativ in scrierea lui Mo Yan. In timpul Revolutiei Culturale, lui Mo Yan nu i s-a permis sa-si continue educatia din cauza originii sale si a plecat sa lucreze in agricultura si la o fabrica. In 1976, Mo Yan s-a inscris in Armata Populara de Eliberare (APE), care a oferit o cale de iesire din foame si munca silnica.

In 1979, Mo Yan s-a casatorit; sotia si copiii sai au ramas in judetul Gaomi, dar el nu a avut o inregistrare permanenta a resedintei acolo si a locuit intr-un dormitor din Departamentul Apararii. In timp ce se afla in armata, Mo Yan a lucrat ca bibliotecar, a predat intr-o campanie de alfabetizare si a scris in timpul liber noaptea. Prima povestire scurta a lui Mo Yan, Chunye yu feifei (Ploaia neincetata intr-o noapte de primavara), a aparut in 1981 in Lian chi, un jurnal literar. Din 1984 pana in 1986, Mo Yan a studiat literatura la Institutul de Arta APE. In urma publicarii mai multor romane si nuvele, printre care Hong Gao Liang (Sorgul Rosu), s-a alaturat in 1986 Asociatiei Chineze a Scriitorilor. In 1988 a fost admis la un program de master la Institutul literar Lu Xun din Beijing.

Pana la Sorgul Rosu, Mo Yan a fost in mare parte necunoscut in afara cercurilor literaturilor din Beijing. Sorgul Rosu este un roman non-cronologic despre generatiile unei familii Shandong intre 1923 si 1976. Autorul trateaza tulburarile din istoria chineza precum cel de-al doilea razboi chino-japonez, revolutia comunista din 1949 si revolutia culturala, dar intr-un mod neconventional. Extrem de prolific, Mo Yan a scris Obosit de viata, obosit de moarte in doar 42 de zile. El a compus peste 500.000 de caractere continute in manuscrisul original pe hartie traditionala chineza folosind doar cerneala si o pana de scris. El prefera sa scrie romanele sale de mana, mai degraba decat a tasta folosind o metoda de introducere pinyin, pentru ca ultima metoda „limiteaza vocabularul”. Romanele si povestirile sale au fost traduse in numeroase limbi, iar cateva au fost ecranizate.

Lucrarile lui Mo Yan sunt predominant comentarii sociale si este puternic influentat de realismul social al lui Lu Xun si de realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. In ceea ce priveste literatura traditionala chineza, el este profund inspirat de romanul epic clasic bazat pe folclor. De asemenea, el citeaza Calatorie spre Vest si Visul Camerei Rosii ca influente formative.

Lucrarile lui Mo Yan au fost traduse in multe alte limbi, inclusiv franceza, germana, italiana, spaniola, suedeza, finlandeza, japoneza, coreeana si vietnameza. Broasca (2012) a preluat problema politicii chinezesti cu privire la dreptul familiilor de a avea un singur copil.

La 11 octombrie 2012, Academia Suedeza a anuntat ca Mo Yan a primit Premiul Nobel pentru literatura pentru munca sa. In varsta de 57 de ani la momentul anuntarii, el a fost cel de-al 109-lea beneficiar al premiului si primul rezident din China continentala care l-a primit.

Opera: Ridichea de cristal (1985), Baladele usturoiului din Paradis (1988), Tara vinului (1992), Sani mari si solduri late (1996), Mesteru-i din ce in ce mai amuzat (1999), Pedeapsa santalului (2001), Obosit de viata, obosit de moarte (2006); Broaste (2009).