Despre A. D. Xenopol
Profesor al lui Nicolae Iorga, Alexandru Dimitrie Xenopol s-a nascut in 23 martie 1847, la Iasi, cel mai mare din cei sase copii ai cuplului Dimitrie si Maria. Despre tatal sau, A. D. Xenopol afirma ca era de origine anglo-saxona si ca, venit in Romania, isi schimbase numele. Iacob Negruzzi si Neagu Djuvara Afirma ca e posibil ca tatal sa fi fost evreu. Mama sa avea si radacini grecesti. Alexandru, in orice caz, isi incepe educatia academica devreme intai la pensionul condus de tatal sau, unde se preda in limba franceza, termina scoala Sfintii Trei Ierarhi din oras, face liceul la Academia Mihaileana, studiaza in continuare Drept, Filosofie si Istorie, primind o bursa din partea Societatii Junimea, si isi ia doctoratul in Drept la Berlin si in Filosofie la Giessen, simultan, in 1871. Dupa ce se intoarce la Iasi, este secretar al Junimii timp de cateva luni, publicand din 1868 articole si studii in Convorbiri literare. Colaborarea sa cu Junimea se restrange, insa, numai la activitatea literara, inscriindu-se in miscarea liberala in 1878. Practica avocatura pana in 1883, dupa care preda istorie la Universitatea din Iasi.
Se implica nu doar in studii si lucrari istorice, ci este si economist, sociolog, filosof si pedagog. Cea mai semnificativa opera a lui A. D. Xenopol este Istoria romanilor din Dacia Traiana, pe care o publica in mai multe parti din 1888 pana in 1893. La aceasta lucrare monumentala ii lucrare 26 de ani si insuma aproximativ 4000 de pagini. Este prima opera de istoriografie ce prezinta intr-o forma sistematizata istoria romanilor din toate provinciile, ingloband temporal perioada incadrata de cele mai vechi timpuri cunoscute pana la Unirea din 1859, prima sinteza a istoriei natiunii romane. Publica la Paris, in 1899, studiul Les Principes fondamentaux de l'histoire, tradus in romana peste un an si tiparit si in Tara sub titlul La Theorie de l'histoire - Teoria istoriei -, in 1908, cu adaugiri si revizuiri semnificative, fiind printre intemeietorii filosofiei istoriei si sincronizand stiinta istorica romaneasca cu modul de cercetare si analiza al celui european. Fondeaza Societatea Stiintifica si Literara din Iasi, iar in 1889 devine membru al Academiei Romane. Cele doua mari lucrari publicate pana acum ii aduca si calitatea de mebru ales in Academia de Stiinte Morale si Politice din Paris.
Ca scriitor de literatura, A. D. Xenopol considera ca aceasta trebuie sa fie frumoasa, subliniind valoarea ei ca arta. Accentueaza importanta ei pe plan social, contribuind la evolutia societatii. Literatura unui popor are caracter national, din ea iradiaza spiritul acelei natiuni. Ea trebuie sa trezeasca sentimentele patriotice ale celor ce citesc. Daca un scriitor are un talent si o forta de creatie ce depasesc zona nationalitatii, lucrarile sale pot capata caracter universal. Urmareste evolutia literaturii unui popor paralel cu evolutia sa istorica, cu traseul socio-cultural. Dintre alte carti ale lui Xenopol sunt de mentionat: Domnia lui Cuza Voda, Notiunea valorii in istorie, Teoria lui Roesler sau Sociologia e istoria. Publica si versuri si pasteluri in revista Arhiva, sub pseudonime, insa nu se face remarcat sub nicio forma ca poet. Moare pe 27 februarie 1920, la Bucuresti.