Adolph Franck se naște pe 1 decembrie 1810 în comuna franceză Liocourt. La școală a trebuit să urmeze cursurile doar cu profesori de origine iudaică pentru că în acea vreme diferențele religioase erau văzute că un caz de izolare. A studiat apoi limba ebraică și a decis să urmeze liceul de filosofie pe care îl va absolvi cu brio. Continuă să studieze filosofia și dreptul la Universitatea din Toulouse și va obține doctoratul în Litere în 1832. Așa va ajunge profesor de filosofie și va preda în orașe precum Versailles sau Paris unde îi va avea că stundenți pe Edmond About și Francisque Sarcey. Nu durează mult până decide să pună bazele unui curs gratuit de filosofie socială la Sorbona dar din cauza unor probleme de sănătate nu va putea susține prea multe ore. Când publică "Doctrina Kabbalei", despre care vom vorbi în cele ce urmează, va fi ales membru al Academiei de Științe Morale și Politice iar la un an distanță când va publica împreună cu colegii săi "Dicționarul de Științe Filosofice" va fi ales membru al Consistoriului Central al Israeliților. Timp de trei ani va fi adjunct al catedrei de filosofie greacă și latină la College de France apoi va deveni asistent curator în cadrul Bibliotecii Imperiale. Datorită implicării sale ajunge și președinte al Societății pentru Studii Evreiești cu ajutorul căreia va realiza Liga Națională Împotriva Ateismului și Liga pentru Pace și Libertate.
Autorul își are sfârșitul pe 11 aprilie 1893 la Paris dar lasă în urmă cărți precum Comunismul judecat după istorie, Studii Orientale sau Filosofia dreptului civil, ce au avut o mare importanță de-a lungul anilor.
Lucrarea "Doctrina Kabbalei" a fost publicată pentru prima dată în limba franceză în 1843 la editura Hachette. În limba română apare edițiile Herald din 2004,2013 și 2019 și ediția Antet din 2015, pe care le poți găsi și pe site-ul nostru la doar un click distanță.
Majoritatea operei sale a fost dedicată iudaismului, poate de aceea a devenit și cel mai cunoscut francez ce a tratat această problemă. În această carte va aprofunda studiul a doi termeni destul de necunoscuți: Sefer Yetzirah și Zohar. Primul este cea mai veche scriere iudaică ce a fost scrisă de Avraam și tratează originea lumii. Ceea ce este interesant este faptul că aceasta este compusă din numere și cifre a căror sumă formează cuvinte, deci doar cei inițiați pot înțelege misterul dintre pagini. Cea de a doua sintetizează lucrările cabalistice de-a lungul secolelor și explică cum ele au influențat poporul iudaic. Mulți l-au considerat un comentariu la Tira pentru că explică ca unor școlari cum stă treaba cu literatura în trei mari capitole foarte bine organizate. Dar asta nu e tot ce diseacă Franck, ar fi fost prea puțin pentru el și religia sa. Conceptele lui Platon sau Philon din Alexandria nu ezită a fi discutate și comparate, mai ales că aceștia sunt părinții filosofiei. Și cum am putea discuta o problemă religioasă fără să o comparăm cu celelalte concepte? Creștinismul, gnosticismul sau vechile religii caldeene de pe vremea Babilonului, sunt cele ce vor fi judecate și comparate cu ceea ce oferă Kabbala. Toată istoria religiei trebuie căutată în primul rând în zoroastrism, o religie ce datează din secolul al II-lea î.Hr. iar mai apoi din timpul exilului evreiesc din secolul al XII-lea.