Despre Adrian Maniu
La 6 februarie 1891 s-a nascut poetul, dramaturgul, eseistul si academicianul roman Adrian Maniu, fratele lui Rodica Maniu (cunoscuta ca sotia aclamatului pictor Samuel Mutzner). Si-a petrecut copilaria mai ales la mosia Soparlita de pe malurile Oltetului, fapt cu rezonante normale in viitoarea configuratie lirica a creatorului.
A facut primele clase liceale la Gheorghe Lazar, apoi la liceul Matei Basarab din Bucuresti, unde s-a si nascut. In 1910 a absolvit Liceul Matei Basarab. A urmat apoi cursurile Facultatii de Drept, iar in 1913 a obtinut diploma de licenta.
Fire temperamentala si receptiva, inca din acesti ani isi manifesta preferintele pentru literatura, filosofie si istoria religiilor. Adrian Maniu a debutat in 1906 cu poezia Lasat de sec la revista scolara Rasaritul. In 1912, in timpul studentiei, a publicat poemul in proza Primavara dulce in revista Insula, pe care il semneaza Adrian Gr. Maniu. Tot in anul 1912 are loc si debutul sau editorial, cu volumul Figurile de ceara. In 1913 a participat ca voluntar in razboiul balcanic, incheind campania cu gradul de plutonier de rezerva, reformat din motive de boala. In 1918 a reintrat in viata literara publicand prima sa piesa, Fata din dafin.
Pana in anii 30 s-a consacrat teatrului adaptand Motanul incaltat si scriind Mesterul (1922), Rodia de aur, Dinu Paturica (adaptare dupa Ciocoii lui N. Filimon), Tinerete fara batranete (1925) si Lupii de arama (1929).
De-a lungul anilor a desfasurat o bogata activitate publicistica; a colaborat la Simbolul, Seara si Noua revista romana. A fost redactor la Flacara, Chemarea, Universul, Dimineata si Adevarul. In 1921 a lansat revista Gandirea alaturi de Lucian Blaga, Cezar Petrescu si Nichifor Crainic.
Intre anii 1926-1927 il gaseam regizand la Nationalul din Craiova. A ocupat si alte functii importante: Inspector general in Ministerul Artelor (1928-1946), directorul programului vorbit, la Radiodifuziunea romana (1930-1933) si consilier literar la Fundatia Regala pentru Literatura si Arta (din 1932).
In 1930 i s-a publicat volumul de poezii Drumul spre stele, succedat de Cartea Tarii (1934), Cantece de dragoste si moarte (1935) si Versuri (1938). A mai scris si doua volume in proza poematica si fantastica, Jupanul care facea aur (1930) si Focurile primaverii si flacari de toamna (1935). Pe langa toate acestea, Adrian Maniu a publicat si traduceri: Balade populare ruse (1954), Basme de Puskin (1953), Cantecul Niebelungilor (1958), Cantece batrane si povesti in versuri. Din limba rusa (1967). La 20 aprilie 1968, poetul s-a stins din viata la Bucuresti.
Din 1938 a devenit membru al Academiei Romane. Pasionat de desen si pictura, a realizat cronici si monografii plastice. De asemenea, si-a manifestat predilectia pentru dramaturgie.
Opera: Figurile de ceara (1912); Salomeea (1915); Din paharul cu otrava (1919); Langa pamant (1924); Drumul spre stele (1930); Focurile primaverii si flacarile toamnei (1934); Cantece de dragoste si moarte (1935) - volume de poezii. Mesterul (1922), Lupii de arama, (1929, republicata in anul 1975) - teatru.