Adrian Paunescu - Iubiti-va pe tunuri

Adrian Păunescu, născut la 20 iulie 1943, în Copăceni (Republica Moldova), a fost un critic literar, poet, scriitor și politician român. A debutat ca poet în anul 1960, fiind unul dintre cei mai prolifici autori români, ale acelor vremuri. Între 1973-1985 a fost organizator al "Cenaclului Flacăra", întrunire muzical-culturală, desfășurată periodic în marile orașe ale României, unde artiștii prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. De la poezia compusă de Păunescu și până la versurile recitate de poeții vremii, de la muzica timid îngânată de debutanți anonimi și până la unele piese deja cunoscute ale unor formații muzicale cunoscute, "Cenaclul Flacăra" delecta publicul cu muzică atât populară, căt și clasică, folk și rock. Spectacolele aveau loc la teatru "Ion Creangă" din București, fiind urmate apoi de turnee în toată țara, acestea desfășurându-se pe stadioane și în săli de spectacol care deveneau neîncăpătoare. Printre participanți s-au numărat: Mircea Vintilă, Valeriu Stelian, Florian Pittiș, Anda Călugăreanu, Zoia Alecu, Ștefan Hrușcă.

Poezia "Iubiți-vă pe turnuri", publicată prima dată în anii '70, în volumul "Versuri alese", a avut parte de critici dure din partea autorităților comuniste din România, deoarece era considerată prea subversivă și contrară ideologiei promovate de regimul comunist. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute creații ale poetului, versurile ei fiind scandate de mulțimea care protesta împotriva regimului comunist în timpul Revoluție Române din anul 1989. "Mă voi feri ca de foc de pericolul/Că dragostea să devină/Obiect al meditație/Al speculației/Al filozofiei./Ferească Dumnezeu/De acea dragoste retorică,/În stare să ucidă/Numai eroii/Pe scenele de scândură uscată". Printre artiștii care au interpretat de-a lungul timpului poezia se numără muzicienii: Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Alexandru Arșinel, "Iubiți-vă pe turnuri" devenind un adevarat imn al pacifismului și iubirii în România post-comunistă. Poezia lui Păunescu a fost inclusă chiar și într-un film documentar, intitulat "De la Vidrighin la Timișoara", care expune momentele cheie ale Revoluției Române din decembrie 1989. "Alt fel de dragoste am trăit eu/În zilele și-n nopțile vieții mele./Am fost devorat,/De patimi reale,/Și nici un regizor/Nu mi-a putut iscăli pieptul/Cu biata lui cerneală roșie,/De care s-au învrednicit toți actorii/Eu însumi am ceva teatral/În ființa mea./Dar eu nu sunt actorul,/Eu nu sunt regizorul,/Eu sunt autorul/Tragediei pe care o joacă atâția".

În "Iubiți-vă pe tunuri", Păunescu abordează tema violenței, criticând războiul și distrugerile pe care le lasă în urma lui, în finalul poeziei îndemnând la iubire și pace, deoarece dragostea poate fi o armă puternică împotriva urii și a violenței care se naște în urma acesteia. De-a lungul timpului poezia lui Păunescu a fost tradusă în numeroase limbi străine, fiind inclusă și în diverse antologii de poezie. Deși a fost scrisă în anii '70, această poezie rămâne o lectură relevantă și în zilele noastre, fiind o poezie emblematică a luptei împotriva războiului și a violenței. "Iubiți-vă,/Iubiți-vă pe tunuri!/Iubiți-vă până le veți hodorogi,/Până le veți scoate din funcțiune,/Iubiți-vă aruncând din mâini/Tot ce vi se-ntâmpla s-aveți în mâini,/Actele voastre, banii voștri, oglinzile".

Cartea "Iubiți-vă pe tunuri" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Eminescu (1981) și Jurnalul National (2014).