Adrian Păunescu a fost un poet, jurnalist și politician român, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române din secolul al XX-lea. A debutat în cariera literară în anul 1964, când avea doar 21 de ani, la scurt timp devenind un poet apreciat de publicul larg. În lucrările sale a abordat teme variate, de la iubire și natură, la problematică socială și politică. Unul dintre cele mai importante capitole din viața sa a fost implicarea în Cenaclul Flacăra, un proiect cultural fondat în anul 1973, care a avut un impact semnificativ asupra tineretului din România în perioada comunistă. De asemenea, Păunescu a lăsat o amprentă puternică în muzică, fiind autorul unor texte care au devenit adevărate imnuri ale generațiilor care au trăit în perioada comunistă.
Cartea "Ultrasentimente", publicată pentru prima oară în anul 1965, este un volum de poezii, care reflectă atât aspecte personale, cât și sociale, abordând teme profunde precum iubirea, suferința, sacrificiul și revolta, toate fiind exprimate într-un stil liric intens și emoționant. La momentul apariției, s-a considerat că volumul sintetizează cele mai relevante teme din poezia lui Păunescu, cum ar fi sentimentul de urgență al trăirilor umane și dorința de a înfrunta realitățile dure ale lumii. De asemenea, lucrarea a fost marcată de o adâncă sensibilitate față de condiția umană, dar și de o puternică dorință de a înfrunta sistemul comunist și restricțiile impuse de regimul autoritar al vremii. În versurile sale, Păunescu explorează ideea unor sentimente ce sunt trăite într-o manieră absolută, ca un fel de "extremism" al emoțiilor. În multe dintre poeziile sale, iubirea, durerea și jertfa, dar și revolta sunt trăite la nivelul unui "utrasentiment" ce pare să contrazică rațiunea, fiind mai puternic decât orice logică sau limită. Deși "Utrasentimente" nu este chiar o lucrare politică, autorul atinge teme politice și sociale, critici ale regimului comunist din acea perioadă, dar și ale contextului istoric și social general. În lucrarea sa, Păunescu îmbină un stil liric profund și adesea dramatic, cu imagini poetice ce reflectă un univers al sentimentelor pure și necontrolate. Poeziile se remarcă printr-o exprimare directă și puternică, uneori aproape brutală în intensitatea emoțiilor, dar și printr-o sensibilitate profundă.
Lucrarea "Ultrasentimente" a stârnit nenumărate reacții din partea critilor, atât pozitive, cât și negative. Printre cele pozitive se numără: explorarea intensității emoționale - poeziile volumului fiind apreciate pentru modul în care abordează trăirile umane extreme, în special acelea legate de iubire, durere și sacrificiu; limbajul poetic și stilul - autorul fiind considerat un maestru al limbajului poetic, având un stil direct, dar totodată încărcat de imagini puternice și simboluri; relevanța socială și politică - multe dintre poeziile volumului reflectând un context social și politic specific vremurilor, criticii observând că Păunescu abordează indirect problemele sociale și politice ale României din perioada comunistă, exprimând neliniște și disidență față de regimul politic. Reacțiile critice se refereau la: accesibilitate și simplism - unii critici subliniind faptul că, deși poezia lui Păunescu este profundă din punct de vedere emoțional, uneori stilul său poate părea prea simplu sau prea direct; trăirile exagerate și lirismul patetic - volumul fiind marcat de o oarecare exagerare a sentimentelor, intensitatea emoțională din poezii fiind uneori prea evidentă, Păunescu putând cădea într-o formulă prea "melodramatică" care riscă să-și piardă din impactul autentic.
Cartea "Utrasentimente" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Curtea Veche (2011), Editura pentru Literatura (1965) și Curtea Veche (2011).