Tommy și Tuppence sunt doi detectivi de duzină, care însă se cam plictisesc și ar da orice pentru a investiga niște crime adevărate. Cei doi își imaginează tot felul de situații, au întotdeauna o imaginație bogată și sunt dispuși să își pună viața în pericol. Când șeful lor le propune să preia conducerea Agenției Blunt, o companie internațională de detectivi, cei doi nu stau mult pe gânduri.
Deși nu au avut niciodată posibilitatea să participe la un caz grav, cei doi sunt dispuși să ofere tot suportul necesar și să își dedice toată energia în noua meserie. De aici înainte începe un adevărat turneu al celor doi, care sunt capabili de orice numai pentru a câștiga experiență și a deveni detectivi celebri.
Agatha Christie este, că de fiecare dată, extraordinară și reușește să își contureze magistral personajele. Spre deosebire de alte romane, acesta are o ușoară tentă comică și reușește să amuze cititorul. Eroii romanului dau de bucluc la orice pas și dese sunt dățile în care nu găsesc ușor calea de scăpare. Astfel, publicul trăiește cu sufletul la gură evenimentele și se implică activ în acțiune. Agatha se joacă cu mintea personajelor, dar, mai ales, cu mintea audienței.
Cei doi parteneri au de străbătut o cale lungă și anevoioasă, însă finalul călătoriei va fi spectaculos. Puși în fața faptului împlinit, cei doi detectivi în devenire sunt șocați de complexitatea cazurilor la care vor participa. Crimele sunt atroce, făptașii imposibil de găsit, iar munca din cadrul companiei este extenuantă. Vor reuși cei doi parteneri să facă față provocărilor? Vor fi în sfârșit încununați drept adevărați investigatori?
Agatha Christie pune în scenă un spectacol macabru, comic pe alocuri și extrem de interesant. Tomy și Tuppence fac un cuplu aproape caraghios, ba chiar i-am putea cumva compara cu legendarii Stan și Bran. Aici însă nu vorbim despre o comedie, ci despre o incursiune fabuloasă în arta crimei și, mai ales, în arta investigației. De fapt, la o analiză mai atentă, povestea ar putea fi asemănată cu o comedie neagră. De aceasta dată Poirot nu își face apariția, căci Agatha concentrează întreaga responsabilitate în mâinile celor două personaje principale.
Cartea este savuroasă, oarecum diferită de restul operelor și reușește să stârnească interesul publicului prin acțiune, dar, îndeosebi, prin personaje. Finalul romanului nu este nici el unul simplu, deși ar trebui să aducă liniște în viețile eroilor și lumina asupra situațiilor complicate. Autoarea își pune, o data în plus, amprenta asupra manuscrisului și pune accent deosebit pe răsturnările de situație.
Cartea, publicată în 1929, nu a avut succesul altor romane din palmaresul Agathei, însă a fost tradusă în peste 20 de limbi străine și adaptată pentru o piesa de teatru. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale acesteia: Excelsior (1995), Multi Press (1995).