Alain Besancon - Originile intelectuale ale leninismului

Alain Besançon, născut la 25 aprilie 1932, a fost un istoric francez, specializat în istoria intelectuală și politica rusă. În perioada 1965 - 1992 a fost director al "École des hautes études en sciences sociales" din Paris. Printre cele mai cunoscute cărți publicate de acesta se numără: "Le Tsarévitch immolé", "Histoire et expérience du moi", "Éducation et société en Russie", "La Confusion des langues", "Les Origines intellectuelles du léninisme", "Aux sources de l'iconoclasme moderne", "Problèmes religieux contemporains".

Cartea "Originile intelectuale ale leninismului", publicată pentru prima oară în anul 1977, explorează sursele teoretice care au alimentat teoriile leniniste, autorul urcând până la izvoarele unor curente ale gândirii ruse prerevoluționare, precum slavofilismul, narodnicismul sau socialismul. Leninismul produce o cristalizare brutală și simplificatoare a temelor și atitudinilor gnostice care bântuiau Rusia, reformulându-le într-un sistem a cărui structură nu ne este necunoscută. Lumea care este omogenă, compusă din materie mai mult sau mai puțin subtilă, este teatrul unui conflict care este imanent în ea.

Lenin este autorul, inițiatorul și referința constantă a unui regim de tip nou care s-a întins pe mai mult de un sfert din univers, fără ca acesta să suporte modificări, și despre care nu știm dacă, in final, nu se va întinde la întregul univers. Însă, cine ar putea rivaliza în istorie cu Lenin? Stalin s-a mulțumit să aplice principiile leninismului cu determinare și logică - ele însele leniniste; ajuns la putere, Hitler a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată pe ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Robespierre este cel care se apropie cel mai mult de Lenin, ei doi asemănându-se prin caracter. Dominația unui partid ideologic într-o situație revoluționară dă aceeași alură carierei lor. Însă, Robespierre a căzut la capătul câtorva luni, nelăsând în urmă niciun robespierrism. Superioritatea lui Lenin este evidentă, ea bazându-se pe doi poli opuși, cel ideologic și cel politic, a căror tensiune a sfârșit prin a-l distruge pe Robespierre.

Ideologia, în sens larg, desemnează ansamblul ideilor și al operelor de civilizație elaborate de clasa dominantă și de o societate de clasă dată. Într-un sens restrâns, ea este un sistem de interpretare ce permite justificarea unor situații sociale, dar și a puterii politice de clasă să se perpetueze.

Ideologia este fiica științei moderne și a afirmației principiului rațiunii. Revoluția Franceză a văzut nașterea tipului de ideolog sincer și dezinteresat care credea tot ce spunea. În cartea sa Alain Besançon va dezlega elementele care, în Rusia, au alimentat gândirea și acțiunea lui Lenin, părintele totalitarismului. Țara a fost marcată la începutul secolului al XIX-lea de mișcarea slavofilă care a alimentat resentimente profunde față de Occident. Mișcarea slavofilă a fost urmată de populism. În concepția lui Herzen, unul dintre reprezentanții săi, Rusia este socialistă în esență. Pentru Besançon, genealogia intelectuală a lui Lenin se bazează pe gândirea franceză, gândirea germană, dar în primul rând pe gândirea predecesorilor săi ruși, printre care Bakunin și Tkatchev. Mai presus de toate, el consideră că doctrina lui Lenin este o gnoză, revelația secretului lumii, care dă adepților săi un sentiment de invincibilitate de care realitatea nu se va îndoi niciodată.

Cartea "Originile intelectuale ale leninismului" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (1993) și Humanitas (2007).