Publicat pentru întâia oară în 1947, romanul lui Camus este unul dintre cele mai apreciate ale literaturii universale. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale acestuia, dintre care amintim: Polirom (2011), RAO (2013), Editura pentru Literatură Universală (1965), Editura pentru Literatură (1968).
Epidemia de ciumă care lovește orașul algerian Oran este evenimentul principal al cărții și factorul declanșator al altor evenimente secundare.
La baza textului pare a se afla epidemia de ciumă care a cuprins orașul Oran, undeva in anii 1949 – 1450. Astfel, Camus reușește să portretizeze de la început până la sfârșit un eveniment crucial în istoria umanității. Deși romanțat și ficțional pe alocuri, romanul produce vâlvă la vremea publicării.
În mod neobișnuit, pe străzile prăfuite ale Oranului se găsesc șobolani morți. Dacă la început administrația locului nu dă importanță acestei întâmplări, pe parcurs lucrurile se complică. Treptat, oamenii se îmbolnăvesc de o afecțiune ciudată, iar medicilor le este foarte greu să stabilească un diagnostic. Mai târziu, doctorii ajung la concluzia că ceea ce au descoperit este o epidemie de ciumă.
Încet, încet autoritățile pierd controlul situației, iar populația cade într-o depresie colectivă severă. Oamenii sunt blocați în oraș, deplasările între locuințe sunt limitate, transportul feroviar suspendat și spaima domină peste tot și toate.
Împărțit în cinci părți, romanul lui Camus este stăpânit de o atmosferă apăsătoare și populat de fel și fel de personaje trecătoare. Oamenii mor pe capete, sistemul sanitar se află în colaps, iar cei care supraviețuiesc duc o luptă grea cu sărăcia. Imaginea generală este de-a dreptul dramatică, aproape apocaliptică și nerealistă. Pe fondul acestei tragedii, mai marii conducători trag foloase ori pun la cale comploturi greu de imaginat.
Drama se accentuează treptat, iar stilul lui Camus se aseamănă izbitor cu cel al lui Franz Kafka, în special în romanul „Procesul". Manuscrisele francezului este o incursiune extraordinară într-o lume acaparată de frică și neputință, o luptă contra cronometru împotriva unui adversar greu de ghicit și aproape imposibil de răpus.
Întreaga operă este învăluită în ceață, iar nenorocirea pare departe de a se sfârși. Printre picături, eroii leagă relații cu ceilalți participanți la acțiune, iar autorul creează iluzia empatiei și a umanității. De fapt, fiecare luptă pentru sine, însă aparențele vor fi cumva păstrate până sore final.
Ultima parte este cea revelatoare, cea care aduce liniștea și eliberează Oranul de sub stăpânirea nemiloasei boli. Oamenii își revăd apropiații, își reiau legăturile, locurile de muncă și întâlnirile. În sfârșit, Camus așterne tihna în opera sa.
Romanul conține pasaje cu trimiteri la filosofie și religie, ba chiar referiri la politica nestatornică și aproape inexistentă a anilor în care a trăit.