Albert Camus - Exilul si imparatia
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Colecția de povestiri din ciclul “Exilul și împărăția”, “L'Exil et le royaume”, în limba franceză, de Albert Camus, a apărut în anul 1957, la editura Gallimard din Paris, fiind grupată în șase povestiri intitulate "Femeia adulteră", "Renegatul sau un spirit confuz", "Cei muți", "Oaspetele", "Jonas sau artistul la lucru" ori "Piatra care crește".
Povestirile fac obiectul filosofiei existențialiste și a absurdului, concepte propuse de Albert Camus și pe care acesta și-a concretizat întreaga operă de-a lungul timpului.
În România, opera apare în anul 1968, la editura pentru Literatură, din colecția Biblioteca pentru toți, în format broșat și cartonat, iar printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Rao, din colecția Opere XX, 1993, 2002, 2013 în format broșat sau cartonat cu supracopertă, sau editura Polirom, 2018, în format broșat.
Albert Camus s-a născut la data de 7 noiembrie 1913, în orășelul Algerian, Moldovi, de pe coasta nord estică a Algeriei, orășelul Dréan, de astăzi.
Albert Camus a fost un însemnat romancier, filosof și dramaturg, adept al existențialismului și al absurdului, idei filosofice prezente în operele sale de-a lungul timpului, pentru care a fost și recompensat în anul 1957 cu Premiul Nobel pentru Literatură.
Albert, crește în sânul unei familii sărace din orășelul Moldovi, fiind al doilea copil al acesteia.
Tatăl său moare în Primul Război Mondial, Albert, trăind alături de mama sa în Alger, amintirile acestuia fiind marcate de lipsuri și sărăcie.
Toate aceste lipsuri din copilărie, îl marchează toată viața, fiind complexat de aspectul valorii pierdute, pentru care omul trudește toată viața spre a le redobândi.
Termină studiile elementare în Alger, apoi intră ca bursier la un liceu însemnat din capitală, urmând mai apoi și studiile Universitare în domeniul filosofiei și metafizicii.
Din anul 1934, intră în Partidul Comunism Francez, având sarcina principală propaganda musulmană, însă părăsește repede acest mediu după numai doi ani.
Pune bazele fundamentului existențialist, în urma unui eseu din anul 1942, numit “Mitul lui Sisif”, iar toate operele acestuia trăiesc din relaționarea solitar-solitar în umanitate.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Străinul”, 1942, “Ciuma”, 1946, “Omul revoltat”, 1951 sau “Căderea”, 1956.
“Exilul și împărăția” de Albert Camus reprezintă o operă filosofică care se bazează pe ideea de liberatate a omului, aici “exilul” fiind caracterizat în mod paradoxal cu un ideal al libertății fără limite, în speță prin utilizarea termenului de “împărăție”.
Prima dintre cele șase povestiri, prezintă povestea lui Janine, o femeie care trăia fără a conștientiza cu adevărat care este adevăratul ei scop, așadar apare asemănarea dintre musca, care trăia captivă în spatele geamului din autobuz și Janine, care trăia țintuită în relația cu Marcel, o relație care avânta anevoios ca o furtună de nisip în deșertul Algerian, fără orizont, doar cu mici scântei de lumină în care Janine avea în minte doar ideea că nu poate îmbătrâni singură.
Marcel era un tip obsedat de afacerile cu stofe, iar Janine era cea care ținea evidențele afacerii acestuia, iar, acest episod din autobuz, aduce în inima femeii o nouă perspectivă, având în vedere că un soldat aflat acolo îi zâmbește acesteia, însă toată această atracție din priviri este precum o atracție de moment, femeia dorind să simtă libertatea, pe lângă tot acest spațiu închis în care este captivă.
Ajunși la destinație, Janine se simte obosită și merge în camera de hotel, Marcel fiind doar obsedat să dea jos cufărul în care stăteau stofele.
În hotel, aceasta se delimitează de tot și încearcă să simtă orice adiere de vânt și orice crâmpei de răcoare pentru a se relaxa și a se delimita de momentele de captivitate din preajma soțului ei.
În acea seară, Janine încearcă să îl facă pe soțul ei să vină cu ea pe terasa acelui fort, însă acesta refuză, iar, în cursul nopții, aceasta părăsește camera în care dormeau cei doi și merge să îmbrățișeze toată întinderea plină cu stele a nopții.
În concepția lui Camus, această comuniune, cumva este asociată cu un adulter, chiar dacă acesta nu are loc în sens fizic, este mai mult o intenție de scăpare din lanțurile posesiei lui Marcel, care nu o apreciază la adevărata valoare, o intenție, cauterizată în dorința de a-și înșela soțul, dar care nu se concretizează, aceasta revenind în cameră mai târziu și spunându-i soțului că nu s-a întâmplat nimic.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro