Mitul lui Sisif


Albert Camus - Mitul lui Sisif
Publicată inițial în 1942 lucrarea lui Camus este una dintre cele mai de seamă ale francezului. Literatura universală nu ar fi aceeași fără scrierile lui Albert Camus, au spus-o intelectualii și cărturarii vremurilor. Inocența și tăria sunt două dintre cele mai de preț calități ale scriitorului. Cartea este disponibilă pe site-ul anticariatului nostru în numeroase ediții, dintre care amintim următoarele: RAO (2002), RAO (1994), RAO (2013).
Celebru pentru romane precum „Ciuma" sau „Străinul”, Albert Camus reușește să surprindă o altă față a lumii în care a trăit. Studiind literatura veche, istoria și filozofia, Camus reușește în scrierile sale idei și valențe interesante. Măcinat de neajunsurile trecutului, crescut într-o sărăcie cruntă, orfan de tată și având aproape o mamă bolnavă și analfabetă, Camus se va exterioriza prin intermediul personajelor sale.
Mitul lui Sisif este probabil cunoscut de întreaga lume, fiind dezbătut în școli și universități, analizat și adaptat în numeroase tratate și studii. Aceasta legendă a Antichității aduce în prim plan chinul omului cuprins de remușcări, aruncat în tumultul destinului, aflat la limita disperării. Ceea ce a pornit de la un blestem al zeilor greci asupra lui Sisif, va fi adaptat ușor la modernitatea din zilele lui Camus.
Francezul însuși avea să poarte o luptă grea pentru a câștiga succesul, iar drumul său prin viață va fi presărat cu neajunsuri de toate felurile. Lucrarea sa este de fapt o incursiune în filosofia absurdului, un eseu realist și ficțional în același timp.
Ce rost are viața dacă nu e așa cum ne-o dorim ori cum am visat-o? Merită să trăim doar pentru a ne depăși fricile și granițele gândirii? Este existența noastră altceva în afară de un lung șir de experiențe, rele și bune, care ne maturizează? Acestea sunt întrebările de la care își pornește Camus lucrarea. Răspunsurile însă se lasă greu așteptate sau nu vin niciodată. Cartea este un manual exemplar, un ghid de viață și de moarte, în cele din urmă.
Cu trimiteri la religie și sacralitate, la vechii greci și ale lor obiceiuri, manuscrisul stabilește relația dintre om și pământ, dar mai ales dintre minte și suflet. Omul lui Camus este stăpânit de angoase greu de depășit, este timorat și înfricoșat, dar, mai ales, este singur. Analizând profilul psihologic al personajului principal, constatăm că singurătatea lovește mai ale oamenii slabi, nefiind asumată sau dorită.
Eroul camusian suferă, însă nu încercă neapărat să ascundă sau să mascheze în vreun fel anume această suferință. El o acceptă și trăiește cu ea, însă este pretutindeni nemulțumit. Camus se diferențiază astfel de Kafka, care a ascuns întotdeauna sentimentele personajelor sale. Imaginea de ansamblu este una sumbră și misterioasă, dar acțiunea se petrece lent și anevoios.


sus