Publicat pentru întâia oară în 1942, romanul „Străinul”, semnat de francezul Albert Camus este un roman de ficțiune, aducând în prim plan filozofia absurdului. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale cărții lui Camus, dintre care amintim: Editura pentru Literatură (1968), Polirom (2018), Albatros (1992).
Camus, acest geniu al literaturii universale, care a semnat manuscrise precum „Ciuma", avea să își sporească celebritatea prin intermediul romanului „Străinul”.
Acțiunea cărții se desfășoară în jurul lui Meursault, care apare ca un personaj de-a dreptul straniu. Obișnuiți cu stilul narativ al lui Camus, vom fi surprinși de această nouă abordare. Astfel, eroul cărții este cel care declanșează o serie de evenimente tragice și absurde deopotrivă.
Opera debutează cu înmormântarea mamei lui Meursault, eveniment la care acesta participă cu indiferență. Camus creionate o scenă de-a dreptul revoltătoare, prezentându-l pe bărbat bând cafea și fumând la priveghi. Ostilitatea cu care se comportă într-un astfel de moment, ne arată că avem de-a face cu un personaj cel puțin ciudat.
Mai târziu, îl cunoaștem pe Raymond, vecinul și prietenul eroului. Foarte apropiați, cei doi bărbați pun la cale tot felul de fapte nebunești. Când Raymond îl roagă pe Meursault să îl ajute cu un plan de răzbunare împotriva amantei sale, acesta acceptă fără să stea prea mult pe gânduri.
Șirul evenimentelor se rupe, iar Meursault acționează impulsiv într-o confruntare cu rudele amantei lui Raymond. Când Meursault ucide un arab fără nume, romanul ia o întorsătură neașteptată.
Fără vreun motiv evident, crima se petrece subit, iar Meursault își recunoaște vina, dar fără a arăta vreo urmă de regret. El nu poate explica de ce ce a săvârșit un asemenea gest, dar nu pare chinuit de remușcări. Ajuns la închisoare, bărbatul încearcă să își înțeleagă faptele, dar nu reușește. Când primește îndemnul unui preot de a-și mărturisi păcatele, protagonistul se revoltă, contestând existența divinității.
Întregul roman este învăluit într-un aer sumbru, iar Meursault este urmărit de ghinion și tragedie. Viața de după gratii nu e una simplă, dar nu pare să îl afecteze pe bărbat. El adoptă o atitudine ostilă, trecând prin propria-i viață ca un străin.
Camus creionează atent personajele, oferindu-i o poziție privilegiată lui Meursault. Accentele filosofice sunt regăsite la fiecare pas, iar trimiterile la credință și istorie fac din opera lui Camus o adevărată capodoperă.
Protagonistul operei este prezentat asemenea unui străin, unui erou care, deși prezent la acțiune, pare absent în totalitate. Meursault își privește faptelor neputincios, ca și cum o forță independentă lui le-ar fi săvârșit. În relația cu cele două femei, el este prezent doar pe alocuri, visător și temător, ori ursuz și rece.
Finalul romanului ne aduce însă o schimbare dramatică, bărbatul se schimbă radical, își revizuiește comportamentul, își analizează faptele, își găsește liniștea.
Întreaga incursiune spre lumea interioară a lui Meursault este de-a dreptul fascinantă și, totodată, înspăimântătoare.