Pe 14 martie 1879 se naște în orașul Ulm, într-o familie de evrei cel ce va deveni cel mai mari fizicieni ai istoriei: Albert Einstein. Nu durează mult până ce familia se mitā la Munich pentru că tatăl său deschisese acolo o companie ce producea echipamente electrice însă visul frumos nu a durat pentru că s-a ajuns la faliment și s-au mutat în Italia. Albert însă a rămas în Germania pentru a termina studiile și a ajuns să învețe de unul singur matematica fizica la doar 12 ani. Cinci ani mai târziu intră la Școala Politehnică din Zurich, după ce încercase cu un an înainte dar nu obținuse note destul de mari la admitere. Patru ani a durat specializarea sa în matematică și fizică apoi s-a angajat ca profesor și examinator. A continuat studiile și în 1905 a obținut doctoratul în fizică moleculară iar în același an a început să publice lucrări ce și acum sunt studiate la facultățile din domeniu. La 26 de ani era cunoscut peste tot pentru inteligența sa și în 1921 primește Premiul Nobel pentru descoperirea legii efectului fotoelectric. Așa începe să țină conferințe pe toate continentele lumii și tot el a fost cel ce a sfătuit guvernul american să investească în energia atomică.
Din cauza unei hemoragii interne își are sfârșitul pe 17 aprilie 1955 însă lasă în urmă lucrări precum Teoria relativității, Evoluția fizicii sau Cuvinte memorabile.
Este foarte greu să spunem când a apărut concret această colecție de eseuri pentru că articolele au fost publicate separat și apoi unite la diferite edituri. În limba română apare la editura Humanitas în 1992, 1996, 2000, 2010 și 2016.
Chiar dacă Einstein a fost un maestru în lumea fizicii, și celelalte domenii i-au gâdilat și captivat gândirea. Voia să rezolve problemele lumii, și cum poți să rezolvi cel mai bine o problemă decât prin a pune-o pe foaie? Război, religie sau moralitate sunt doar trei dintre subiectele pe care le va aborda și le va întoarce pe toate părțile, iar câteva dintre subpuncte ar fi munca, orele de la clasă și chiar șomajul. Pe vremea aceea Statele Unite nu voiau ca oamenii să se dezvolte, de ce ? Este simplu, dacă oamenii erau inteligenți ar fi înțeles viața politică și nu puteau să riște așa ceva. Einstein a luptat mult și chiar a discutat cu secretarul Academiei de Științe Prusace în 1933, dar nu a fost o discuție prea pașnică. Și-a exprimat ura față de regimul nazist și fascist și i-a arătat cu degetul pe cei din Academie că le urmează exemplul. Încă nu știm cum s-a ajuns la această ideologie și cine a fost capul răutăților și sperăm să aflăm la un moment dat. Pe de altă parte și religia este un subiect pe care autorul îl discută pe îndelete. El credea într-o religie cosmică ce părea science fiction în acea vreme iar acum se numește simplu: spiritualitate.