Aldous Huxley - Doua sau trei gratii

Huxley este unul dintre cei mai căutați scriitori ai literaturii universale, renumit pentru lucrările sale pline de energie, dramatice și utopice în egala măsură. Probabil, cea mai cunoscută și apreciată lucrarea a sa este „Minunata lume nouă”, dar ar fi nedrept să îl judecăm pe scriitor numai după această scriere. Autorul va oferi umanității și alte scrieri măiestre, pline de entuziasm și populate de personaje incredibile. Eroii lui Huxley, plini de energie, angrenați în societatea londoneză din care fac parte, duc o luptă puternică cu sistemul, trăiesc unii în condiții greu de imaginat, alții duc o viață de huzur, dar cu toții întregesc tabloul unei societăți viciate.

„Doua sau trei grații” nu este cel mai cunoscut roman al lui Huxley, dar este unul intens apreciat. Cartea ajunge pe piață și se epuizează imediat. Lucrarea aduce în fața publicului o poveste nemaipomenită, despre umanitate și frumusețe, despre adevăratele valori ale vieții, despre grație și duioșie. Eroinele romanului sunt prinse într-un tumult amoros fără precedent și duc o luptă interioară nemaiîntâlnită. Iubirea nu este o temă des întâlnită în lucrările lui Huxley, dar acesta știe să exploateze frumos acest sentiment și creionează cu atenție o mărturisire emoționantă. Vacarmul cotidian, drama însingurării și tot felul de amintiri și fragmente ciudate din trecut apar în mintea eroinelor. Treptat, romanul devine sobru, iar fiecare personaj are un drum clar și bine definit, presărat cu tot felul de obstacole.

Huxley creează personaje pline de viață, dar care trec printr-un proces de maturizare draconic, plin de antagoniști și care au rolul de a condimenta povestea. Acum, mai puternic ca niciodată, lucrarea se aseamănă cu una dintre operele celebre semnate de Kafka ori are ceva din nebunia creată de Dostoievski in manuscrisele sale. Aici, Huxley nu e Huxley, căci se îndepărtează dramatic de stilul care l-a consacrat. Cartea este plină de metafore, sensibilă și menită să placă cititorilor de orice vârstă, dar și acelora nefamiliarizați cu stilului narativ al lui Huxley.

Grația și sensibilitatea scriitorului contrastează puternic cu obscuritatea și întorsăturile poveștii. Eroii sunt parcă prinși într-o pânză de păianjen și duc în spate o povară grea, un vis de împlinit, un jurnal încă nescris.

Huxley se autodepășește de aceasta dată și reușește să îndepărteze orice clișeu și să spulbere orice legendă care circulă despre el. Cumva, autorul demonstrează, deși nu era nevoie, că este capabil să creeze orice fel de literatură. O alegorie minunată, un elogiu adus vieții, o înfruntare a morții și o poveste demnă de ecranizat.

Cartea va fi tradusă în mai multe limbi de circulație internațională, iar mai apoi va servi drept sursă de inspirație pentru scriitorii aflați la început de drum. Astăzi, este disponibilă în mai multe ediții pe site-ul nostru: Naționala Ciornei (1944), Femina (1991).