Romanul “Minunata lume nouă”, “Brave New World” în limba engleză, de Aldous Huxley, a apărut în anul 1932, la editura Chatto & Windus, din Londra, Marea Britanie, fiind un roman utopic, al viitorului, în care Huxley oferă o nouă perspectivă fictivă unei realități imaginate, acesta vorbind depre o lume care pare să fie un paradis, omul fiind plasat în mijlocul acestui peisaj imaterial, un peisaj în care totul este cuprins de pace, fericire și comoditate, ultimul fiind practic un element care a devenit astăzi esențial odată cu tehnologizarea din ce în ce mai intensă.
Huxley imaginează un teritoriu fascinant, trecând mult peste operele lui Orwell, de mai târziu, acesta oferind cititorului o nouă doctrină, aceasta fiind fericirea pe care guvernul pare să o implementeze ca pe un act obligatoriu într-un univers ideal.
În România, romanul apare în anul 1997, la editura Univers, făcând parte din colecția Clasici ai Literaturii moderne, în format broșat, iar printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Polirom, 2003, 2011, 2013 și 2016, în format broșat.
Aldous Huxley s-a născut la data de 26 iulie 1894 în localitatea Godalming, Surrey din Marea Britanie, fiind un însemnat scriitor, poet, filosof și profesor englez, una dintre mințile luminate din familia de cercetători științifici, Huxley.
Huxley este cunoscut pentru romane, literatură de călătorie, povestiri, eseuri sau scenarii de film. În cursul vieții, Huxley și-a schimbat concepția și viziunea asupra vieții, trecând de la studiul umanist la cel legat de spiritualitate, vorbind cu precădere despre hinduism.
Primii pași în literatură i-a făcut la vârsta de 17 ani, atunci când a terminat prima operă, însă debutul pe scena marilor scriitori profesioniști l-a avut în anul 1920, când a publicat nuvela “Limbo”.
Printre cele mai de seamă opere ale autorului putem aminti de “Punct. Contrapunct” în anul 1928, “Timpul are un sfârșit” în anul 1944 sau “Reîntoarcere în minunata lume nouă” din anul 1958.
Romanul “Minunata lume nouă” de Aldous Huxley reprezintă o creație de un puternic impact social, fiind o concepție care calcă pe multe concepte care apar astăzi în societate, cartea fiind cumva o pastilă amnezică dată societății în care trăim. Chiar dacă autorul vorbește despre viitor și despre ideile care schimbă lumea, idei care, într-o oarecare măsură astăzi le-am putea scoate în evidență, datorită faptului că opera a fost scrisă în anii ’30, putem spune că ideile inovatoare ale lui Huxley nu se plasează în tiparul de astăzi, poate doar comoditatea care a apărut odată cu inventarea gadgeturilor în viața omului, în rest totul este un implant cu fericire și pace.
Așadar, autorul se plasează pe câteva coordonate din trecut și anume existența dictaturii, aici aceasta fiind una a fericirii, astfel că fiecare guvern al lumii, avea datoria să ofere cumva forțat oamenilor, doza de fericire, iar totul în acest univers îndepărtat era fără sentiment, fără istorie și fără artă, căci omul nu avea nevoie de alte elemente prin care să conștientizeze sau să trăiască, totul fiind transformat în fericire oricând.
În tot acest mediu ideal, în care totul se transformă în fericire, omul este creat pentru a nu avea alte convingeri sau trăiri, fiind în acest fel un robot ghidat spre anumite coordonate clare, iar prin noul drog al viitorului, pe care autorul îl numește “soma”, orice persoană poate atinge fericirea în cel mai rapid mod.
Interesant este faptul că lumea de azi, chiar dacă a evoluat tehnologic și are acces la informație, nu se poate numi fericită, iar, dacă cumva, utopic vorbind, așa cum ne spune și Huxley prin acest roman, fericirea ajunge să fie prima regulă în stat, oamenii se plasează acum în latura excesului de fericire, căci acest nu mai are viziuni și orizonturi, totul fiind plasat pe niște idealuri care nu au un grad de asemănare cu un trecut istoric sau unul artistic, ori moral.
Apar în roman aspecte adevărate prevăzute de către autor, vorbind aici de fertilizarea in vitro sau de ingineria genetică, însă toate aceste tehnologii sunt acum, în percepția lui Huxley duse la un nivel de neconceput, căci copiii nu se mai nășteau prin procedeul clasic, ci erau “decantați”.
În tot acest tablou ireal, bazat pe fericire, apare un personaj pe nume John Sălbaticul, care se născuse normal, fiind unul dintre singurii oameni care mai aveau cumva concepții diferite, acesta găsind o carte de Shakespeare, iar tot ceea ce găsește în această carte îl fac să ducă o luptă cu cei din jur pentru diversitate și pentru dreptul la sentimente și trăiri, însă lumea nouă este împotriva lui, socotindu-l un extraterestru cu viziuni ciudate.
Opera a fost ecranizată în mai multe rânduri, cea mai recentă ecranizare fiind cea din anul 2020, într-o serie de televiziune, regizată de Owen Harris, avându-i în rolurile principale pe actorii Alden Ehrenreich, în rolul lui John Sălbaticul sau pe Jessica Brown Findlay, în rolul Leninei Crowne.