Despre Alecu Russo
Russo Alecu (nascut la 17 martie 1819, Chisinau) a fost prozator si dramaturg. Fiul lui Iancu Rusul, proprietar si arendas de mosii in Principatul Moldovei si in Basarabia. Mama sa provenea din familia boierilor Donici. Dupa pierderea mamei, in 1829, Alecu Russo este trimis de tatal sau in Elvetia. Intre 1829-1835 studiaza in Elvetia, apoi la Viena, timp de un an.
Poemele in limba franceza vor fi primele sale incercari, in spiritul si pe temele liberale, revolutionare ale epocii. In anul 1839 va reveni in Moldova, dupa terminarea studiilor, si se va stabili o vreme la Negrisoara, Bistrita, unde tatal sau arendase noi terenuri. In 1846 sunt puse in scena comediile Bacalia ambitioasa si Jignicerul Vadra semnate de Alecu Russo (contineau atacuri satirice la adresa moravurilor boierimii, a parvenitismului burgheziei, parodiau dulcegaria si idilismul dramelor "ce au coplesit scena”). Autoritatile au calificat piesele ca un atac la regimul existent, iar autorul a fost exilat la manastirea Soveja. In timp ce se afla la Soveja, Alecu Russo descopera balada Miorita, culege cantece epice, pe care le transmite lui Vasile Alecsandri, pe care l-a ajutat la alcatuirea culegerii lui de poezii populare.
In creatiile sale dramatice, scriitorul foloseste pe larg tezaurul limbii populare, a surselor poetice folclorice si a traditiilor scrisului moldovenesc din trecut, considerand ca „datinile, povestile, muzica si poezia sunt arhivele popoarelor”, iar „Moldova are și ea analele sale, scrise pe frunzele codrilor, si ea are eroii sai de drumul mare, ale caror balade sunt cu drag cantate de popor”. Sursele de inspiratie pentru scrierile de mai tarziu ii vor fi inspirate de prietenia cu Vasile Alecsandri si calatoriile facute alaturi de acesta in regiunea Neamtului si de folclorul pe care incepe abia acum sa il descopere cu adevarat si care se suprapune pe literatura franceza pe care o cunostea relativ bine.
In 1840 se va stabili la Iasi; aparent, relatiile cu restul familiei se racisera dramatic si continua sa scrie, evocand locuitorii si atmosfera orasului de adoptie, dar continua sa o faca in limba franceza, poate si sperand ca astfel paginile sale vor putea fi trimise si prietenilor ramasi in Elvetia.
Alecu Russo va deveni un functionar, prima data la Tribunalul din Piatra Neamt, si parea ca este doar inceputul intr-o cariera care i-ar asigura stabilitatea financiara mult dorita. In 1850 Alecu Russo va publica si Cantarea Romaniei intr-o versiune in limba franceza. Varianta in limba romana a fost publicata abia in 1855 in revista Romania literara, care era condusa de Vasile Alecsandri.
In 1851 se intoarce in tara; publica scrierea Studie moldoveana in Zimbrul sub pseudonimul Terentie Hora. Moare pe 5 februarie 1859 la Iasi de tuberculoza, putin inainte de a implini 40 de ani.