Despre Alejo Carpentier
Romancier, eseist si muzicolog cubanez. Fiu al unui arhitect francez si al unei profesoare ruse, in 1921 a inceput sa studieze arhitectura, pe care a abandonat-o doi ani mai tarziu, continuand sa lucreze ca jurnalist pentru revistele Hispania, Social si Carteles, exceland si ca muzicolog. In anul 1924 a devenit redactor-sef al revistei Carteles. Dupa ce a urmat studii de arhitectura in Cuba, pe care nu le-a finalizat, Alejo Carpentier s-a dedicat jurnalismului, dar angajamentul sau de stanga i-a adus o perioada de inchisoare - in anul 1927 a fost incarcerat la ordinul dictatorului Machado, caruia nu-i placeau opiniile sale.
Eliberat in 1928, Alejo Carpentier a fost atras in Franta de Robert Desnos, unde a ramas timp de unsprezece ani. La Paris a frecventat cercurile suprarealiste si a contribuit la revista La Revolution surrealiste. In 1933 a publicat primul sau roman, Ecue-Yamba-O. In 1938 a fost chemat la Havana pentru a organiza o lunga serie de programe culturale la mai multe posturi de radio. Intors in Cuba (1939), si-a continuat cariera de jurnalist si comentator radio. Doi ani mai tarziu s-a casatorit cu Lilia Esteban Hierro in Santa MarIa del Rosario, iar in anul urmator, 1942, a organizat prima expozitie Pablo Picasso la Havana.
In anul 1944 a vizitat Haiti impreuna cu sotia sa si cu Louis Jouvet, apoi a calatorit in Mexic, unde Fonds de Culture Economique i-a comandat lucrarea La musica en Cuba (1946). In anul urmator, Carlos Eduardo Frias l-a Invitat la Caracas de pentru a preda istorie culturala la Scoala de Arte Frumoase, a petrecut paisprezece ani in Venezuela. In aceasta perioada a strabatut Venezuela in lung si in lat, padurile si campiile sale, adunand o multime de informatii care ii vor permite sa scrie una dintre cele mai bune lucrari ale sale: Los pasos perdidos.
Dupa triumful Revolutiei cubaneze, in 1959, s-a intors la Cuba si a fost numit director general al Editorial de Libros Populares de Cuba y el Caribe. In 1960 a devenit vicepresedinte al Consiliului National pentru Cultura si al Uniunii Scriitorilor si Artistilor din Cuba. De asemenea, a predat cursuri de istorie culturala la Universitatea din Havana. In anul 1963 a lansat romanul El Siglo de las Luces. In 1965, Alejo Carpentier a tinut mai multe conferinte la universitati franceze, iar in 1967 a denuntat crimele comise de Statele Unite in Vietnam in fata Tribunalului de la Stockholm.
In 1968 a fost numit ministru consilier la Ambasada Cubei din Paris, functie pe care a detinut-o pana in 1980. In aceasta perioada, Alejo Carpentier si-a continuat cariera literara, publicand Concierto barroco (1974, Concert baroc), El recurso del metodo (1975, Recursul la metoda) si El Derecho de Asilo (1979). In anul 1970 a fost numit atasat cultural la Ambasada Cubei din Paris. Carpentier, care a avut o influenta profunda asupra literaturii latino-americane, a fost distins cu Premiul Mondial Cino Del Duca (1975), Premiul Cervantes (1977) si Prix Medicis etranger (1979).
Opera sa este puternic influentata de evenimente istorice: revolutia haitiana, Indiile de Vest in perioada revolutionara, cucerirea spaniola si represiunea cubaneza din anii 1950. Realismul istoric al acestor texte este transcendat de magia stilului sau poetic, bogat in metafore si profund original. Sfarsitul vietii sale a fost marcat de o lupta cu cancerul. Trupul sau neinsufletit a fost transferat in Cuba, unde este inmormantat in Cimitirul Colon din Havana. Inmormantarea sa a avut loc la 28 aprilie, in prezenta presedintelui Fidel Castro.
Lucrari: Ecue-Yamba-O (1933); Viaje a la semilla (1944); La musica en Cuba (1946); El reino de este mundo (1949, Imparatia lumii acesteia); Los pasos perdidos (1953, Pasii pierduti); Guerra del tiempo (1956); El acoso (1958); El Siglo de las Luces (1962, Secolul luminilor); Concierto barroco (1974, Concert baroc); El recurso del metodo (1975); El Camino de Santiago (1967); El arpa y la sombra (1979, Harpa si umbra); El Derecho de Asilo (1979)ș Otros relatos (1984).