Alejo Carpentier - Ritualul primaverii

Alejo Carpentier, născut la 26 decembrie 1904, a fost un cunoscut scriitor cubanez care a influențat foarte mult literatura sud-americană, fiind unul dintre primii scriitori ce au scris în genul realismului magic. Născut în Lausanne (Elveția), de origine franceză și rusă, Carpentier a crescut în Havana (Cuba) și, în ciuda locului său de naștere european, a fost puternic identificat ca cubanez de-a lungul vieții.

Cartea "Ritualul primăverii" spune povestea Verei, fiica unui negustor rus stabilit la Baku la începutul secolului al XX-lea. Din cauza tulburărilor dintre armeni, mahomedani și ruși, aceștia au fost nevoiți să emigreze la Petrograd în mijlocul Primului Război Mondial. Acolo, Vera a avut parte de primele lecții de balet, care i-au marcat viața pentru totdeauna. Odată cu izbucnirea Revoluție din Octombrie, Vera și familia sa au fost nevoiți să plece în exil în Anglia, în speranța unei căderi rapide a guvernului bolșevic. Anii trecură cu promisiunea repetată în fiecare an că în anul ce vine vor petrece Paștele în Rusia, însă acest lucru nu se întâmplă, așa că Vera, intrând acum în adolescență, decide să-și dedice viață baletului. Își continuă cursurile în Anglia, studiind o tehnică nouă, care diferă de cea învățată în Rusia. Se alătură unei companii, iar în momentul în care aceasta dă faliment Vera se decide să plece la Paris. Acolo își întâlnește vechiul profesor și director al companiei, care decide s-o angajeze pentru o nouă punere în scenă a piesei "Frumoasa adormită". Tot atunci îl cunoaște și pe Jean-Claude, care va fi prima ei dragoste. Acesta este un comunist francez care decide să se alăture brigăzilor internaționale în timpul Războiului Civil Spaniol. Rănit în război, Vera decide să călătorească la Valencia pentru a-l vizita, acesta fiind internat la spitalul militar.

Orașul este supus bombardamentelor franiste din Insulele Baleare, însă acest lucru nu împiedică viață culturală să rămână în teatrele ascunse pe străzi complet întunecate. Într-unul dintre ele Vera îl întâlnește pe Enrique, un cubanez, susținător al cauzei Republicii. Se retrag la un bar, unde Enrique îi povestește ce anume l-a determinat să se înroleze în brigăzile internaționale. Nepot al unei "contese" influente din Havana, el a trebuit să fugă din țară la ordinul ei, fiind nevoit să își abandoneze cariera de arhitectură din cauza faptului că participase la acțiuni revoluționare împotrivă dictatorului Gerardo Machado. Își începe exilul în Mexic de unde decide să plece la Paris. Acolo întâlnește o tânără din Germania, de origine evreiască, care apoi dispare odată ce se reîntoarce în țara natală, căutându-și părinții, ce fuseseră dați dispăruți de guvernul nazist. Acesta se duce s-o caute, dar găsește o veche prietenă venezueleano-germană care lucrează că traducător pentru guvernul fascist, de la care află că, probabil, fata este moartă sau internată într-un lagăr de concentrare. Întors la Paris, i-a decizia de a-i apară pe republicanii spanioli, ca parte a unei lupte universale împotriva fascismului. La fel ca Jean-Claude, și el este rănit pe front.

A doua zi, Enrique o duce pe Vera la spitalul unde este internat Jean-Claude. După câteva zile petrecute în Spania, Vera decide să se întoarcă la Paris, încercând să-l convingă pe Jean-Claude să o însoțească. Acesta nu este de acord, decizând ca odată ce își revine să se alăture din nou colegilor de pe front. Întoarsă la Paris, Vera duce o viață solitară și tristă, la scurt timp primind vestea morții lui Jean-Claude pe front.

Cartea "Ritualul primăverii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Univers (1986) și Leda (2005).