Aleksandr Beleaev - Omul amfibie

Aleksandr Beleaev s-a născut pe 16 martie 1884 în orașul rusesc Smolensk in familia unui preot. Familia deja pierduse doi copii așa că singura lor speranță era micul Aleksandr ce trebuia să urmeze tradiția familiei și să meargă la seminar. Zis și făcut, însă ajuns acolo a devenit ateu cu acte în regulă iar după ce a terminat studiile religioase s-a înscris la facultatea de drept. În această perioadă tatăl său a decedat și a trebuit să întrețină singur familia, astfel a început să predea lecții și să scrie piese pentru teatrul local. În 1906 deja ajunsese un avocat cunoscut și după fiecare reușită călătorea într-o țară străină și scria mici texte. La un moment dat a avut câteva idei ce s-au transformat în roman și a renunțat la drept pentru a deveni scriitor cu normă întreagă. La 30 de ani se îmbolnăvește de tuberculoză și tratamentul i-a adus paralizia membrelor inferioare timp de șase ani. A călătorit pentru a găsi cel mai bun tratament și a scris poezii pe patul de spital dar nimic nu mai era la fel. În 1922 se mută înapoi în Rusia și reia practicarea dreptului însă foarte rău face pentru că în timpul războiului ajunge să moară de foame la propriu în 1942.

Romanul "Omul amfibie" a fost publicat pentru prima dată în limba rusă în 1928. În limba română apare în 1962 la editura Tineretului, ediție ce va fi urmată de Albatros în 1982, Cezareea în 1992 sau Tedit FZH în 2004. În 1962 apare și primul film unanim in regia lui Vladimir Cebotaryov iar în 2004 apare și serialul rusesc adaptat în zilele noastre.

Salvator era un doctor chirurg de origine argentiniană și îi plăcea să realizeze diferite experimente ce aduceau binele celor din jur. Fiind om de știință iar fiul său, Ichthyander, suferind de o boală gravă, s-a gândit că cea mai buna variantă ar fi să îi facă un transplant cu branhii de rechin pentru a trăi măcar încă zece ani. Operația este un succes însă problema este că acum băiatul nu mai putea ieși din ocean fiindcă altfel nu putea respira. Trăia în apă și deja devenise o ciudățenie pentru cei din jur, în primul rând pentru un culegător de perle ce voia să îl prindă și să îl studieze. Atunci Ichthyander începe să dezvolte simțuri pe care nu știa că le are și de altfel să trăiască în condiții extreme pentru a nu fi prins.

Mulți critici au făcut o paralelă între viața lui și viața socialistă pentru că ideea de a trăi la extrem era foarte aplicabilă în Rusia acelor timpuri.