Despre Aleksandr Soljenitin
Aleksandr Isaievici Soljenitin s-a nascut la data de 11 decembrie 1918, in orasul rusesc Kislovodsk, intr-o zona aflata intre Marea Caspica si Marea Neagra. Tatal sau, Isaac Soljenitin, a murit la scurta vreme dupa ce mama sa a ramas insarcinata, astfel Aleksandr a fost crescut de mama si de matusa sa in conditii austere. Mama l-a incurajat sa studieze literatura si stiinta si l-a crescut in spiritul credintei ortodoxe. Ea a murit in 1944. Inca din 1936, cand avea 18 ani, a inceput sa conceapa idei si personaje pentru o opera epica despre Primul Razboi Mondial si Revolutia Rusa. Acestea s-au concretizat in romanul August 1914, roman istoric publicat in 1971. Soljenitin a studiat matematica la Universitatea de Stat din Rostov si a urmat cursuri prin corespondenta in acelasi timp la Institutul de Filosofie, Literatura si Istorie din Moscova.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost comandantul unei baterii care avea ca scop identificarea artilerie dusmane prin intermediul sunetului produs de aceasta. A fost implicat in batalii si decorat de doua ori si a fost martorul atrocitatilor soldatilor rusi care furau putinele posesii ale civililor germani si care violau in grup sotiile sau fetele acestora pana la moarte. In 1945 a fost arestat pentru comentarii nefavorabile la adresa sistemului si a lui Stalin in corespondenta avuta cu un prieten si condamnat la 8 ani de munca silnica. A fost trimis in mai multe lagare de munca si intr-un final la Ekibastuz, un lagar special destinat detinutilor politici. Experientele avute aici au constituit inspiratia pentru romanul O zi din viata lui Ivan Denisovici.
In 1953, dupa ce si-a ispasit pedeapsa, a fost exilat pe viata la Birlik, un sat din sudul Kazakhstanului. O tumoare canceroasa s-a raspandit in corpul sau pana aproape de moarte, motiv pentru care i s-a ingaduit sa se trateze intr-un spital din Tashkent in 1954. Pe baza acestei experiente a scris mai tarziu Pavilionul Cancerosilor, publicat in 1968. In 1956, Soljenitin a fost exonerat si eliberat din exil. Fiind profesor la o scoala pe timpul zilei, isi petrecea noptile scriind. Astfel, marturisind publicului ca lucra la Pavilionul Cancerosilor, lucra in secret, in paralel, si la Arhipelagul Gulag, opera sa cea mai cunoscuta care demasca sistemul comunist infatisand una din atrocitatile sale, respectiv sistemul concentrationar si aparatul represiv din spatele acestuia.
In 1964 Hrusciov a fost dat jos de la putere si s-a inasprit din nou cenzura. In 1969 a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor, iar in 1970 a castigat premiul Nobel pentru literatura, insa nu a putut primi premiul deoarece nu se putea duce la ceremonia de inmanare de la Stockholm. Abia in 1974 i s-a putut inmana, dupa ce a fost expulzat din Uniunea Sovietica. A locuit o vreme in Germania de Vest, apoi in Elvetia, dupa care Univeristatea Stanford l-a invitat sa locuiasca in Statele Unite. In 1990 s-a intors in Rusia impreuna cu sotia sa, i-a fost redata cetatenia si a locuit in Moscova pana la moartea sa in august 2008, la varsta de 89 de ani.