Aleksandr Soljenitin - Chestiunea rusa la sfarsit de secol XX

Finalul secolului al XX-lea este unul zbuciumat în politica internațională. Conflictele armate par a se fi sfârșit de ceva vreme, însă conflictele de interese sunt pretutindeni. Discrepanța dintre Occident și Orient este mai puternică ca niciodată, iar liderii politici promovează idei absurde și învechite. Rusia luptă pentru a se evidenția pe scara marilor puteri, schimbă liderii de partid, impune restricții asupra vieții particulare a cetățenilor și își ascunde fața hâdă în temnițele Gulagului. De la Ivan cel Groaznic și până la Petru cel Mare, imaginea Rusiei nu s-a îmbunătățit. Ba din contră, deși ambalată într-o națiune modernă , viața reală a Rusiei era cea din pătura de jos a societății.

Soljenițîn avea impresia că lucrurile pot fi schimbate, iar susținerea lui Hrușciov părea punctul cheie pe care se baza. Astfel, scriitorul reușește să publice fără perdea ororile regimului sovietic. Bazându-se pe propria experiență, dar și pe studii îndelungate, Soljenițîn aduce în atenția cititorului fapte greu de digerat. Hrușciov este însă înlăturat de la putere, iar libertatea de exprimare a lui Soljenițîn este condiționată.

„Chestiunea rusă la sfârșit de secol XX” este una dintre cele mai importante lucrări ale sale, ea cunoscând lumina tiparului în anul 1995. În paginile manuscrisului este tratată pe îndelete politica internă a Rusiei și încercările repetate ale țării de a face parte din rândul celor mai mari puteri ale lumii. Cumva, ororile sovietice sunt afișate pe scară largă, iar Soljenițîn este un maestru în ambalarea adevărului. Soarta poporului rus este tema principală a lucrării lui Soljenițîn. Prin urmare, scriitorul se arată preocupat de ideile conservatoare ale regimul politic, dar și de relația dintre religie și politică.

Asemănarea dintre Soljenițîn și Dostoievski este extraordinară, iar realismul este o trăsătură de bază a scrierilor celor doi. Soljenițîn este încă marcat de trăirile din spatele gratiilor, însă experiența îl va face mai puternic.

Lucrarea este mai mult decât un simplu roman, este un tratat politic de a dreptul impresionant. Subiectivismul scriitorului este într-adevăr puternic, dar nu îl putem acuza pentru asta. În fond, amintirile trecute îl vor marca întreaga viață, iar acest lucru se va reflecta în scrierile sale. Urmând tiparul dostoievskian, cartea este îmbibată cu descrieri și păreri personale ale autorului. Mai apoi, Soljenițîn reface itinerariul său în închisorile rusești și atacă regimul sovietic.

Ororile războiului, criza politică, lupta pentru supremație, izgonirea lui Hrușciov și implementarea unui nou regim, sunt numai câteva dintre subiectele tratate în romanul lui Soljenițîn.

La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Anastasia (1995).