Aleksandr Soljenițîn este un maestru al romanului istoric, un geniu tânăr, care avea să revoluționeze literatura universală. Scrierile sale sunt realiste și bine angrenate în vremea în care i-a fost dat să trăiască. Experiența gulagului rusesc îl va transforma total, iar manuscrisele sale vor fi, de aici înainte, dedicate în totalitate sferei politice și legăturii acesteia cu alte ramuri ale societății.
„Două secole împreună” este una dintre cele mai importante manuscrise ale lui Soljenițîn și reprezintă o incursiune extraordinară în politica sovietică a secolului al XIX-lea, începuturile secolului al XX-lea. Cartea debutează cu lungi descriere a modului de trai, apoi se continuă cu o trecere în revistă a conceptului de eliberare de sub dictatură. Mai apoi, Soljenițîn reface itinerariul său în închisorile rusești și condamnă fățiș guvernul de la Kremlin.
Pe o întindere de câteva pagini, Soljenițîn vorbește despre apartenența la religie a locuitorilor Rusiei și despre ideea falsei democrații. Gulagul era o realitate ascunsă, o metodă a celor de la guvernare de a-și distruge inamicii sau opozanții regimului. Încercarea Rusiei de a se așeza la masa marilor puteri este crâncenă, iar pentru a dobândi succesul, liderii sunt în stare de orice. Libertatea de exprimare este suprimată, sărăcia domină la orice pas, averile țăranilor sunt confiscate sau înjumătățite, străzile sunt pline de oameni fără adăpost, iar războiul bate la ușă.
Realitatea este cruntă, iar Soljenițîn nu este unul dintre cei mai pozitivi observatori. Asemănarea cu Dostoievski și Kafka este uimitoare, iar atmosfera apăsătoare domină mare parte din roman. Soljenițîn expune adevărul său, adevărul Rusiei oprimate, adevărul nespus și reinterpretat. Scriitorul nu minte, nu distorsionează realitatea, însă nu îi putem trece cu vederea subiectivismul.
Curios fapt este că autorul, în tinerețile sale, ajunsese să urmărească și să creadă în idealurile leniniste lipsite de corupție. Acum însă, la zeci de ani distanță, Soljenițîn se maturizează și revine asupra ideilor sale de început. Astfel, în accepțiunea sa politica și religia sunt două sfere conexe, însă care nu vor putea să funcționeze niciodată independent. Scriitorul condamnă noile măsuri adoptate și se arată împotriva închiderii lăcașurilor de cult ori a îndoctrinării acestora, a folosirii în scopul propagandei comuniste. De asemenea, scriitorul conturează legătura dintre evrei și ruși, mai ales înaintea revoluției de la 1914.
Ideile sale sunt greu de înțeles fără o bază istorică reală, fără un studiu în prealabil. Observăm astfel că operele sale nu sunt destinate oricui, însă sunt menite să lumineze mințile încețoșate ale omului de rând. Odiseea lui Soljenițîn este surprinzătoare și revoltătoare pentru clasa politică a vremii, fapt pentru care va fi supusă cenzurii și îndelung criticată.
Rusul va fi considerat un opozant al regimului, un inamic de temut, căci cu greu se găseau intelectuali în rândul clasei de mijloc. Opera sa va revoluționa însă gândirea politică și va fi cunoscută în întreaga lume. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Univers (2009), Univers (2004).