Aleksandr Soljenitin - Iubeste revolutia!

Cu puțin timp înainte de a fi trimis în lagăr, în preajma vârstei de 23 de ani, Aleksandr Soljenițîn avea să atragă atenția asupra talentului său extraordinar cu opera „Iubește revoluția!”. Cartea care avea să cunoască lumina tiparului în 1999, este disponibilă în anticariatul nostru în numeroase ediții: Art (2012), Art (2009).

Ne aflăm la finele anilor 1940, într-o lume acaparată de iluzia puterii și zdruncinată de conflicte de mare amploare.

Soljenițîn este încă un puști de o inteligență nativă formidabilă, dar căzut cumva în butoiul cu melancolie. Naivitatea sa este neșlefuită, iar realismul nu îi este cunoscut încă. Lucid, însă potrivnic în fața realității dure a Rusiei de odinioară, Soljenițîn se identifică incredibil cu eroul său, Nerjin.

„Iubește revoluția!” este un manifest al autorului, o relatare în care își descoperă destinul și adevăratele calități. Eroul său, Nerjin îi seamănă teribil. Când naiv și cuprins de exaltare, când serios și lovit de realitatea crudă a timpurilor. Băiatul își dorește nespus să facă parte din grupul celor care serveau regimului sovietic. Ororile întâlnite la orice pas, relatările apropiaților ori altele asemenea, nu îl vor opri pe protagonist din avântul revoluționar.

Cumva, aici observăm o altă asemănarea între erou și autor. La o analiză mai atentă, putem afirma, fără teama de a greși, că Nerjin este un alter ego al scriitorului.

Un visător fără leac, care se preface că nu cunoaște realitatea dură a Rusiei, se ascunde în spatele unui țel pe care îl va urmări obsesiv până la final. Întreg romanul se concentrează în jurul unui singur personaj, însă nu putem omite adevărata lecție de istorie pe care Soljenitin ține să o predea cititorului. Avem, așadar pasaje întregi care au rolul de a explica contextul politic, social și economic al Rusiei. Pe de altă parte, scriitorul nu se sfiește să ne arate defectele lumii sale, neregulile și nelegiuirile care curg cu duiumul pe străzile orașelor ori sunt plănuite la cuiburile marilor lideri.

După cum știm, manuscrisele lui Aleksandr Soljenițîn nu sunt bine primite în Rusia, ba chiar sunt blamate și, în cele din urmă, interzise. Într-un dezechilibru permanent, în frica de a nu fi descoperită fața hâdă a politicii sovietice, orice intelectual guraliv ajunge la carceră. Aceasta va fi și soarta eroului nostru.

Este important să menționăm că opera rusului este neterminată, iar finalul nu poate fi decât imaginat. Nu se cunoaște motivul pentru care Aleksandr Soljenițîn nu și-a finalizat manuscrisul, însă ar putea fi simplu de priceput.

Presiunea războiului, goana după libertatea și cenzura sovietică l-ar fi putut determina pe autor să renunțe, sa își abandoneze astfel lucrarea. Pe de altă parte, farmecul cărții stă tocmai în sfârșitul inexistent, în misterul creat inteligent de rusul laureat cu Premiul Nobel pentru literatură.