Alex Tocilescu - Imperiul pisicilor

Tocilescu este un autor interesant, parcă rupt dintr-o lume pe care nu avem ocazia să o cunoaștem. El se face remarcat în special prin umorul său extraordinar și prin mesajele pe care ni le transmite cu ajutorul personajelor sale. Este curajos și cuios, iar universul său devine accesibil publicului larg. Scrie povești scurte și colaborează cu mai multe gazete literare din România și din străinătate. El oferă un iz proaspăt literaturii și caută să construiască personaje pe care le vom îndrăgi numaidecât.

Cult, îndrăgostit de natură, iubitor al mării și împătimit al zilelor toride, petrecute la 2 Mai, scrie cu patos despre orice și despre nimic. Este comod și creionează cu lejeritate personaje pline de viață, care duc mai departe poveștile pe care și le imaginează.

Are o naturalețe aproape absurdă, iar pisicile joacă un rol esențial în scrierea sa. Lucrează cu ardoare la schțarea unor personaje realiste și pline de farmec, care ne vor cuceri și ne vor face să râdem în hohote. El combină dramele locale cu fel și fel de rezoluții personale, cu planuri și idei, care mai de care mai animate și mai colorate. Luăm parte la o ședință din scara blocului, mergem la teatru, o vizităm pe bunica, iubim și trăim alături de autor, iar la final, ajungem la concluzia că Tocilescu știe cum să ajungă la inimile noastre. Literatura sa este atipică, plină de contraste și, unii, o pot considera puerilă. Luăm parte la fel și fel de schimbări de comportament, trecem de la satiră la umor negru și ne trăim zilele cu motanul năzdrăvan al lui Tocilescu.

Pe alocuri, autorul se joacă cu ficțiunea și cu erotismul, iar poveștile sale ne vor cuceri. Are o naturalețe ieșită din comun, iar drama pune accent doar pe mici fâșii din lucrare. De fapt, Tocilescu ar putea fi un comediant extraordinar. Nu ne-am plictisi de prelegerile sale. O vreme chiar avea să cocheteze cu teatrul și să cucerească audiența cu glumele sale adesea nesărate. El parodiază societatea, politicienii și bogătașii; rezultatul îi uimește pe unii, îi oripilează pe alții. Tocilescu are public care îl adoră și public care îl urăște, dar totuși îl citește cu patos. Se inspiră adesea de la Liceanu și de la alți nostalgici celebri. Este un maestru în a reinventa literatura și un vizionar nemaipomenit. El îmbină viața de oraș cu viața simplă și duce cu sine o celebritate pe care nu o spera.

De pe canapeaua lui Tocilescu, lumea pare mai bună, mai simplă, mai cald, iar pisicile sunt în centrul atenției. Autorul nu duce lupte existențiale, nu vrea să rezolve mari dileme ale umanității. El vrea doar să scrie ce simte și să trăiască liber în universul acesta iluzoriu, care ne va acapara pe toți. Va reuși? Aceasta este, de fapt, întrebarea care ne va urmări pe tot parcursul scrierii. Pe site-ul nsotru, la un click depărtare, cartea poate fi găsită în mai multe ediții: Polirom (2017), Polirom (2020), Polirom (2019).