Despre Alexandre Dumas
Si-a castigat recunoasterea intai ca dramaturg, apoi ca scriitor de nuvele istorice, in special pentru Contele de Monte Cristo si Cei trei muschetari. Bunicul sau, Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, fusese un soldat in armata franceza. S-a casatorit cu Marie Cessette Dumas, o sclava de culoare din Santo Domingo si a devenit general in armata lui Napoleon. Urmasul sau, Thomas-Alexandre, a intrat in armata franceza cu numele Dumas, cel al mamei, ca sa protejeze reputatia familiei, si a ajuns general in armata franceza, participand la revolutia franceza. Evenimentul a dus, insa, la pierderea proprietatilor familiei. Tatal s-a casatorit cu Marie Labouret, insa a murit cand micul Alexandre avea 3 ani, in 1806, lasand familia intr-o situatie financiara dificila. Impreuna cu sora sa mai mare, copilul creste in orasul natal, incercarile mamei de a obtine o pensie din partea lui Napoleon fiind fara izbanda. Tanarul, desi n-a primit o educatie aleasa, avea o afinitate pentru cititul cartilor si familia a pastrat reputatia tatalui si legaturile cu aristocratia.
La 21 de ani, Alexandre Dumas pleaca la Paris, incercand sa devina avocat. Reuseste sa obtina un post de secretar la Ducele de Orleans, viitorul rege Ludovic Filip, insa, si isi incearca norocul in teatru. Frecventeaza cenaclurile romantice si teatrale, scrie vodeviluri si piese in proza, care se bucura de un succes rasunator.Prima reusita se datoreaza piesei Henric al III-lea si curtea sa, in 1829. Dupa aceasta aparitie, si pozitia profesionala i se schimba, devenind bibliotecar, ceea ce inseamna un salariu mai bun. In 1831 i se joaca piesa Antony de 130 de ori consecutiv pe scena, ceea ce era ceva incredibil pentru acea vreme. Desi continua sa scrie piese, se concentreaza pe nuvelele istorice, colaborand la scrierile sale cu Auguste Maquet si altii. Nu punea multa importanta pe respectarea datelor istorice si psihologia personajelor era destul de simplista, insa ceea ce-l interesa pe Alexandre Dumas era ca povestea sa fie incitanta, si sa aiba pe fundal o portiune de istorie interesanta, in special din perioada secolelor 16 sau 17.
Dupa ce s-a bucurat de reusita pe care i-au adus-o cartile sale, Alexandre Dumas s-a complacut in placeri extravagante si, drept urmare, devenind foarte cheltuitor, s-a vazut nevoit sa scrie mai mult si mai repede pentru a se sustine financiar. A incercat sa faca bani si din jurnalism sau scriind ghiduri turistice, dar fara succes. A dezvoltat un sistem in care el crea planul unei lucrari, firul, structura, insa ideile principale sunt dezvoltate de colaboratorii sai, ceea ce-i permitea sa scrie romane in serie. Un manuscris neterminat al unui roman a fost descoperit in Biblioteca Nationala din Paris la sfarsitul anilor 1980 si publicat in 2008 sub titlul Ultimul cavaler - Cavalerul de Sainte Hermine.
Calatoreste foarte mult, se implica in revolutia italiana a lui Garibaldi, devenind director al Antichitatilor dupa victoria acestuia, dar este alungat dupa ce regele Victor Emanuel al II-lea recapata Sicilia si Neapolul. Intors la Paris, la viata de adevarat Don Juan, incearca sa scrie si o carte de bucate, la sugestia editorului Lemerre. Aceasta nu va fi publicata, insa, decat dupa moartea sa, prin bunavointa lui Anatole France, atunci functionar al lui Lemerre. Cu Marie Laure Catherine Labay, Alexandre Dumas va avea un fiu, numit tot Alexandre, care-i va urma cariera literara. Se va casatori cu actrita Ide Ferrier, dar va continua sa aiba numeroase aventuri extraconjugale, din care va avea cel putin o fiica. A murit pe 5 decembrie 1870 in Puys, in casa fiului sau.