Prima ediție a cărții Cei trei muschetari a apărut în revista Le Siècle în anul 1844. Alexandre Dumas a pretins că s-a orientat în baza unor documente găsite în Biblioteca Națională. De fapt s-a descoperit că Dumas a avut ca inspirație o care scrisă de Gatien de Courtilz de Sandras în anul 1700, numită Mémoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la première compagnie des Mousquetaires du Roi.
Opera lui Dumas prezintă peripețiile lui d'Artagnan și ale prietenilor săi precum și participarea lor directă și indirectă în uneltirile de la curtea regelui Ludovic al XIII-lea. Acțiunile lor au tangențe cu oamenii importanți ai vremurilor respective: Cardinalul Richelieu, Regina Ana de Austria, Ducele de Buckingham, Milady de Winter, omul de încredere al Cardinalului Richelieu-Contele de Rochefort.
Alexandre Dumas reușește prin Cei trei muschetari să dezvolte un roman plin de eroism, fanfaronadă și umor. Rețeta romantică face ca acest roman de aventuri să întrunească toate caracteristicile succesului: un erou deosebit, care nu se ferește de primejdii, ba din contră chiar le caută, scene de dragoste alternate cu scenele de luptă, situații excepționale, iar toate acestea au ca liant umorul fin și inteligent al personajelor.
Muschetarii lui Dumas păstrează construcția modelului etic. Niciunul dintre ei nu se sustrage de la codul onoarei, de aceea trebuie să înțelegem duelurile tipice vremurilor acelea, convorbirile și adresările fastuoase între gentilomi, promisiunile făcute către sine și respectul pentru cuvântul dat, lipsa de reacție în fața morții și nu în ultimul rând atașamentul necondiționat față de rege. Acest cod deține valoarea absolută, dar personajul reușește să-l estompeze și să-i mai înlăture din asprime printr-o libertate poznașă prezentă pe tot parcursul romanului. În cazul acesta, Dumas reușește să transforme eroismul sublim demn de cărțile de istorie într-unul mult mai simpatic cititorului.