Romanul “Cele două Diane”, în limba franceză (“Les Deux Diane”), de Alexandre Dumas (tatăl) a apărut în anul 1846, fiind publicat de editura Alexandre Cadot din Paris, Franța, un an mai târziu.
În România, romanul a apărut în anul 1973 la editura Eminescu, fiind structurat în două volume, traducerea fiiind realizată de Teodora Popa-Mazilu. Printre alte apariții ale romanului putem aminti edițiile de la editura Cartea Românească, 1980, editura Porus, 1993 sau editura Lider, 2015.
Alexandre Dumas – Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut foarte bine și ca Alexandre Dumas tatăl s-a născut la data de 24 iulie 1802 în orășelul francez Villers-Cotterêts din nordul Franței, fiind considerat cel mai mare scriitor francez de romane istorice și de aventuri, dar și de dragoste.
Alexandre Dumas a crescut într-o familie săracă, tatăl său încetând din viață în anul 1806, când Alexandre nu împlinise încă vârsta de patru ani. A fost crescut de mama sa, și chiar dacă nu a primit cea mai aleasă educație, tânărul Alexandre și-a arătat atracția pentru cărți, citind ori de câte ori avea ocazia.
Mama sa i-a povestit de mic fapte de vitejie din trecutul Franței, dar și despre tatăl său care fusese general în armată. Toate aceste povești i-au insuflat tânărului Alexandre pasiunea arzătoare pentru a scrie romane istorice în care prezintă fapte de vitejie.
În anul 1823 ajunge să lucreze pentru Ducele Orléans la Paris, excelând la caligrafie, însă s-a dezis de studii, fiind angajat ca funcționar la un birou notarial. Tânărul Alexandre eșuează pentru început în arta scriitoricească, fiind un mult mai apreciat în domeniul dramatic, scriind teatru și descoperind succesul în anul 1829 cu piesa Henric al III-lea și curtea sa.
Prima operă importantă a apărut în anul 1832 (“Turnul din Nesles”), iar printre alte opera importante putem aminti de “Cei trei mușchetari”, 1844, “Contele de Monte Cristo”, 1845 sau “Laleaua neagră”, 1850.
Moare în anul 1870 la vârsta de 68 de ani lăsând în urmă un adevărat patrimoniu de peste 35 de romane și conturând un adevărat stil în lumea literară mondială.
Romanul “Cele două Diane” ne face cunoștință cu personajele Gabriel și Diana, doi orfani care au crescut împreună și care se îndrăgostesc sincer. Doica lui Gabriel, pe nume Aloyse îi promite că la vârsta de 18 ani îi va spune un secret care îi va întoarce percepția despre viața trăită de el până atunci.
Când Gabriel împlinește vârsta de 18 ani, fiind prezent în castelul contelui de Montgomery, doica îi povestește că tatăl său este contele de Montgomery și că mama sa nu reușise să supraviețuiască după naștere.
Întors acasă, acesta o caută pe Diana, însă află că era la palatal regelui Henric al II-lea, aflând și ea la rândul ei că este fiica acestuia. Mai târziu Diana este obligată să se căsătorească, însă soțul ei moare după câteva zile, iar regele Henric al II-lea, hotărăște să își mărite fiica cu fiul șefului suprem al armatei, conetabilul de Montmerency.
Între timp, Gabriel ajunge în slujba ducelui de Guisse fiind admirat de rege și fiind numit căpitanul gărzilor regale, sub numele de contele d’Exmes.
Finalul romanului prezintă momentul de suferință al regelui Henric al II–lea, cel care moare în cele din urmă, dar și momentul în care Diana de Castro depune jurământul pentru a intra în slujba mănăstirii, iar Gabriel, ajuns și el la mănăstire, o găsește acolo pe Diana de Poitiers (mama Dianei de Castro), care îi spune fiicei adevărul, cum că cei doi nu au nicio legătură de sânge și că ea este cu adevărat fiica regelui.
Romanul este conturat foarte bine atât pe plan istoric, oferind o radiografie ideală a istoriei din secolul al XVI-lea, precum și pe plan social, oferind detalii legate de societatea din acel secol și relațiile interumane care duc la un paradox al umanității, aceasta fiind și chintesența acestui roman.