Adept al romantismului francez, Alexandru Dumas este printre cei mai cunoscuți scriitori ai secolului XIX. Cunoaște rețeta succesului în 1829 cu piesa de teatru ”Henri al III-lea și curtea sa” și continuă să uimească elita franceză cu opere bine cunoscute și astăzi.
Romanul ”Georges” a fost publicat în anul 1843 la editura ”Michel Levy”, temele sale fiind rasismul și sclavismul, subiecte ce au stârnit multe controverse la acea vreme. În Romania a apărut mult mai târziu, in 1976 și 1978, Ediția Editurii Cartea Romanească fiind cea mai cunoscută. În platforma noastră mai poți găsi și edițiile din 1993 (Editura Scorpion) și 1998 (Editura Europontic).
Georges, un băiat pe la 20 de ani, este fiul lui Pierre Munier, tatăl sau mulatru fiind un bărbat puternic ce deține o plantație, câteva afaceri și sute de sclavi. Dfierența dintre cei doi este ca tatăl dorește să producă cât mai mult și să nu muncească deloc, nu îl interesează educația și vrea să își clădească un imperiu pe spatele celorlalți; fiul în schimb vrea să fie educat, inteligent și să ajungă cât mai departe pe picioarele lui.
Romanul începe cu invadarea insulei de către trupele britanice. Când vede despre ce este vorba, Pierre dorește să se alieze cu trupele franceze însă aceștia îl refuză pe motiv că nu vor ca un om de culoare să lupte alături de ei. În acel moment, bărbatul își face propria armată formată doar din mulatrii cu care chiar învinge trupa adversă fară nici un pic de efort. Georges luptă alături de tatăl său și ajunge să captureze steagul britanic dar căpitanul echipei franceze îi spune că nu au ce căuta niște oameni ca ei cu un asemenea steag și îl obliga să îl dea trupei lui.
Fiul francezului, Henri, îl tachinează pe Georges pentru felul în care a luptat și pentru felul în arată. Văzând toate acestea, Pierre îl trimite pe băiat alături de fratele său mai mare, Jacques, în Europa pentru a deveni niște oameni mai buni.
Ajunși acolo, baieții își separă drumurile: Jacques își găsește o slujbă într-un port iar Georges luptă să devină educat ajungând să își petreacă timp în grupurile pariziene. Acesta perseverează și ajunge să cunoască orice subiect, practică vânătoarea, pescuitul și devine priceput la toate.
După ce simte că a progresat îndeajuns, Georges se întoarce acasă dar nu mare îi este mirarea când nimeni nu-l mai recunoaște. Toți se întrebau cine este acest învățat din rangurile înalte ale societății care are alături de el o femeie atât de frumoasă, haine curate și o viață modernă în față. La polul opus, fratele său, a ajuns căpitanul unei nave de sclavi.
Georges a încercat să pornească o revoltă a sclavilor însă a eșuat iar el a fost încarcerat și condamnat la moarte. În drumul spre execuție acesta a fost salvat de către familie și iubita sa. Din cauza unor probleme tehnice, nava fratelui său s-a scufundat și toți sclavii au scăpat cu viață.
Georges rămâne un exemplu de curaj, demnitate și perseverență, explicația faptului că felul în care arăți sau locul de unde vii nu te definesc, ci faptele tale.