Franța anului 1650 este un teritoriu ostil pentru orice femeie. O lume în totalitate guvernată de bărbați, funcționând după reguli absurde, urmărind un progres aflat la sute de ani distanță. Casele regale sunt dominate de conducători zeloși și egoiști, capabili de orice faptă pentru a câștiga un petec de pământ ori o confruntare cu dușmanul.
Religia și politica nu sunt încă două sfere independente, iar conflictul dintre regi și căpeteniile bisericii sunt greu de stins. Societatea franceză se află în anii de început ai domniei lui Ludovic al XIV-lea, iar freamătul populației este greu de stăvilit.
Deși nu este nici pe departe cea mai cunoscută operă a lui Dumas, „Războiul femeilor” primește aprecierea publicului încă din primele săptămâni de după apariție. Romanul este un amestec de umor și tragedie, un amalgam de trăiri contradictorii, o compoziție ciudată de norme și cutume absurde, un elogiu adus femeilor și puterii lor extraordinare de a schimba vieți ori, în acest caz, file de istorie.
Baronul de Canolles este prins într-o conjunctură ciudată când realizează că s-a îndrăgostit de două femei. Ambele cu descendență regală, cele două par a fi în centrul atenției. La o analiză mai atentă, observăm că, de fapt, Canolles este cel mai interesant personaj. Prins între cele două femei, nehotărât și presat de cutumele locului, Canolles cade pradă depresiei.
Dumas construiește opera cu umor și ironie, iar personajele sale sunt parcă rupte dintr-un basm. Deși la 1650 căsătoria din iubire este un subiect tabu, baronul îndrăznește să spere că soarta lui va fi alta. Bârfele de la castel au împânzit orașul, iar Canolles capătă imaginea unui bătrân degenerat, care aspiră la voluptatea tinerelor curtezane. De cealaltă parte, femeile sunt privite precum niște obiecte, frumoase pe dinafară, lipsite de valori sau morală, marionete în mâinile bărbaților.
Dumas condimentează intriga cu câteva scene de iubire pasională, dar greu de înțeles de mintea cititorului. Mai târziu, autorul accente conflictul politic în care sunt angrenați francezii, iar iubirea cade în plan secund. Deși întreaga acțiune se concentrează în jurul unui bărbat, Dumas evidențiază magistral trăirile interioare ale femeilor și frustrările acestora.
Întâlnire pe alocuri alte personaje interesante, dar dispar în mod subit, fără a marca acțiunea.
Tabloul final este încărcat de o simbolistică stranie, autorul face trimiteri interesante către divinitate și sfera religioasă, ba chiar ajunge să condamne fățiș regimul vremurilor. Pe Canolles îl pierdem de-a lungul poveștii, iar însemnătatea sa se diminuează considerabil. Într-o lume a orgoliilor, iubirea nu pare a avea vreo șansă de izbândă, iar eroii par a urmări scopuri meschine și greu de atins.
La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale romanului: Dexon Office (2018), Antonio (1992), Dacia (1972).