Alexandru Averescu - Notite zilnice din razboiu

Scriere semnată de mareșalul Alexandru Averescu, în care acesta își consemnează experiențele și observațiile din timpul Primului Război Mondial. Publicată pentru întâia oară în anul 1935, cartea oferă o perspectivă detaliată asupra evenimentelor militare și politice din acea perioadă, reflectând atât succesele, cât și dificultățile întâmpinate de armata română. Cartea este concentrată pe maniera în care autorul se raportează la personajele sale și la scena politică a acelui veac. Într-o pledoarie extraordinară, autorul reușește să ne introducă într-o atmosferă plină de suspans și incertitudini.

În paginile sale, Averescu amalizează desfășurarea operațiunilor militare, strategiile adoptate și relațiile cu aliații, inclusiv colaborarea cu Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. El aduce în prim plan atât momentele de cooperare, cât și tensiunile apărute în cadrul acestor relații.

De asemenea, scriitorul analizează contextul politic al vremii, inclusiv deciziile luate de conducerea României și impactul acestora asupra efortului de război. Prin aceste însemnări, Averescu oferă o confesiune valoroasă despre provocările și realitățile cu care s-a confruntat România în perioada 1916-1918.

Cartea este nu numai o scriere cu caracter biografic, ci și un manuscris cu caracter istoric, care ne va ajuta să navigăm prin cei mai tulburi ani ai lumii noi. El pune în balanță evenimentele din Europa cu cele care traversau continentul în vremuri apuse și face astfel o paradigmă interesantă. Cumva, autorul este prins între vechi și nou și reușește să dea naștere unor întrebări fundamentale, care nu și-au găsit răspuns până în zilele noastre. Averescu este un maestru, un ins curajos care caută să reproducă din propria-i memorie evenimentele cruciale din anii conflictului. El nu caută să își înfrumusețeze literatura, nici să dea naștere vreunor polemici, el caută doar să spună adevărul și să nu își încalce propriul cuvânt. Nu dorește să înfrumusețeze realitatea acelor veacuri, ci să vorbească despre evenimente într-o manieră obiectivă.

De asemenea, cartea avea să se concentreze și pe numeroase personalități ale acelor veacuri. Autorul ne vorbește și despre răutate ca parte a figurilor centrale din cele mai importante conflicte mondiale. S-a născut Hitler cu adevărat rău? Era Stalin un tiran dintotdeauna? Care este factorul comun al celor mai cruzi oameni din istorie? Acestea sunt principalele întrebări căruia autorul caută să le răspundă. E drept, deși se bazează pe analize temeinice, răspunsurile sale sunt totuși afectate de subiectivism. Oamenii nu se nas răi, asta e cert, dar ceva în frageda pruncie sau în copilăria lor le modelează caracterul și le formează personalitatea. Dacă privim cu atenție, idealurile de măreție și setea de putere a oferit, de-a lungul secolelor cei mai mari tirani. Aceste deziderate au contribuit la formarea unor lideri despotici, care s-au dovedit capabili de orice pentru a-și atinge țelurile, uneori absurde și inumane. Visul lui Hitler era întruchipat de cel de-al Treilea Reich, al lui Stalin de conservarea Imperului Rus, astăzi Putin dorește înfăptuirea unei Nova Russia, iar toți acești oameni sunt repudiați de o lume întreagă, deși, desigur, când au preluat frâiele puterii primisiunile lor erau altele, iar așteptările lumii diferite.

Cartea poate fi găsită pe site în mai multe ediții: Cultura Națională (1935), Militară (1992).