Despre Alexandru Balaci
Alexandru Balaci (n. 12 iunie 1916 - d. 7 martie 2002) a fost profesor universitar, italienist, poet, critic si istoric literar, membru al Academiei Romane.
Academicianul s-a nascut in localitatea Aurora (Mehedinti). A urmat cursurile Colegiului National Carol I de la Craiova si Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. In anul 1943 si-a luat doctoratul cu teza Giovanni Pascoli in neoclasicismul italian.
El s-a dedicat studiului culturii italiene, elaborand numeroase lucrari de referinta (monografia lui Dante) si traducand din opera unor mari personalitati ale ei. A coordonat monumentala lucrare Istoria literaturii italiene si numeroase dictionare. A fost membru in numeroase academii, societati europene si mondiale.
Succesiv a indeplinit functiile de redactor-sef la ESPLA, vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta, director al Scolii Romane din Roma (Accademia di Romania, intre anii 1981-1990), profesor si sef de catedra la Facultatea de Litere din Bucuresti, vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania si redactor-sef al revistei Viata romaneasca.
Un episod important in viata sa a fost reprezentat de anii cand, prin darurile sale, a eclipsat mai multi ambasadori ai Romaniei comuniste, limitati si gaunosi, executanti ai indicatiilor primite de la Centrala M. A. E. din Bucuresti. Ceea ce nu i se va ierta acestui veritabil ambasador al literelor si artelor romane, dovada fiind „rechemarea la ordine", adica mazilirea sa din functia de reprezentant emblematic al confluentelor dintre cele doua culturi, limbi si civilizatii.
Din anul 1965 a fost membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1994 a fost numit membru titular. El a fost casatorit de doua ori: prima data cu Mimi Bota (actrita) si, mai tarziu, cu Anca Balaci (prozatoare si traducatoare).
Opera: Giosue Carducci (1947); Dante Alighieri (1966); Machiavelli (1969); Lodovico Ariosto, contemporanul nostru (1975); Giovanni Boccaccio (1976); Ugo Foscolo (1978); Torquato Tasso (1982); Studii italiene (1958); Studii italiene (1964); Studii despre Dante (1965); Antologia della litteratura italiana delle origini fino ai nostri giorni; Studii si note literare (1979).