Dramaturg si traducator roman interbelic. S-a nascut la 28 martie 1888 la Pitesti si a urmat cursurile secundare la Liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti, iar in 1915 a absolvit Facultatea de Drept. Cu un an inainte, pe 18 ianuarie 1914, debutase ca dramaturg cu piesa de teatru “Invinsii”. La acel moment avea 26 de ani si era deja inspector la Teatrul National, datorita profesorului sau de franceza de la Universitate, academicianul Pompiliu Eliade, care fusese directorul institutiei intre 1908 si 1911. Esecul l-a facut sa renunte la teatru pentru aproape patru ani, perioada in care s-a indreptat spre gazetarie. A publicat periodic in revista Rampa, unde a semnat cu pseudonimul Negustorul de figurine, apoi a inceput sa colaboreze cu ziarul Adevarul, urmarind cu mare atentie viata artistica bucuresteana.

In 1928 a revenit in literatura cu titlul Marcel si Marcel sau Anisoara si ispita, piesa care a fost pusa in scena la Teatrul National, iar in 1930 a scris Gaitele, cea mai cunoscuta opera a sa, in perioada in care se afla la Craiova, A fost pusa in scena fara intarziere la teatrul condus de sotii Bulandra, in regia lui Soare Z. Soare, cu Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra si Mania Antonova in rolurile principale. Piesa s-a jucat cu titlul Cuib de viespi si, in locul actualului act III, avea doar un tablou final: plecarea lui Mircea la parastasul sotiei sale. Apoi, piesa s-a reluat la Teatrul National in anul 1933, in regia inspirata a lui V. Enescu.

Conform declaratiilor dramaturgului, piesa a fost aspru criticata, adesea insultatoare. Mai multi il acuzau ca nu si-a putut stapani spiritul de pamfletar si ca a calomniat marea boierimea craioveana. “Si totusi, piesa s-a jucat de 70 de ori”, isi va aminti dramaturgul. A urmat comedia Florentina, care a fost pusa in scena tot la Teatrul National. In distributie au fost Maria Filotti, Ion Sirbu, George Demetru si Elvira Godeanu, dar nu a avut succes la public. Nici urmatoarea piesa, Lacustele, nu s-a bucurat de prea multe aplauze, dar Kiritescu nu s-a lasat invins, desi aceeasi soarta a avut-o si Borgia, piesa care a aparut in 1936 si in care Maria Ventura a jucat in travesti, in rolul lui Cesare Borgia.

Intre 1938 si 1940 a ajuns atasat cultural la Roma, intrand prudent in umbra si revenind oportun cu o piesa satirica la adresa proaspat inlaturatului regim antonescian (sarjata Dictatorul, 1945), pregatindu-se astfel de noi adaptari la mediu (presedinte al Societatii Autorilor Dramatici). Alexandru Kiritescu a fost casatorit cu Lili, fiica latifundiarului si bancherului N.T. Popp din Craiova. Dupa aproape un an de la casatorie se despart. In urma divortului, dramaturgul ar fi continuat sa aiba resentimente fata de familia fostilor socri, n moment in care a inceput sa scrie piesa de teatru Gaitele, in care prezinta cu ironie avaritia si parvenitismul personajelor inspirate dupa cele reale.

Urmatoarele scrieri care ii vor completa opera sunt: drama Marseilleza (1948), libretul Tar sita si Rosiorul (1949), poemul dramatic Ruxanda si Timotei (1957) si prelucrarea dramatica Mos Teaca (1960). Prima culegere de piese ii apare in 1956, volum pentru care a fost distins cu Premiul I. L. Caragiale al Academiei. Dupa 23 august 1944, Alexandru Kiritescu s-a (re)orientat rapid – a inceput sa traduca in limba romana scrieri semnate de autori precum Maxim Gorki, Lev Tolstoi, Nikolai Gogol, Alexei Tolstoi. A compus apoi Marseilleza, piesa ale carei personaje centrale erau Jean-Paul Marat si Maximilien Robespierre, o noua versiune dramatica a Damei cu camelii. Ultimii ani ai vietii a trait in imobilul de pe strada Jean Louis Calderon (fosta Al. Sahia) la nr. 40 din Bucuresti. Alexandru Kiritescu s-a stins din viata la 9 aprilie 1961.

Opera: Invinsii (1914); Florentina (1925); Marcel si Marcel/Anisoara si ispita (1928); Gaitele (1932); Borgia (1936); Lacustele (1936); Intermezzo (1943); Dictatorul (1945); Marseilleza (1948); Tar sita si Rosiorul (1949); Ruxanda si Timotei (1957); Mos Teaca (1960); Michelangelo Buonaroti.