Scriitor, cu studii în arheologie și om politic român, Alexandru Odobescu se remarcă în societatea vremurilor printr-o serie extraordinară de eseuri și articole pe diverse teme. Se naște la București, într-o familie înstărită, și primește o educație aleasă în Franța și Germania. Pe teritoriu franțuzesc avea să se reunească cu alți viitori scriitori și să pună bazele gazetei intitulate „Junimea Românească”. Locuiește o bună bucată de vreme la Paris și Strasbourg, după care se va întoarce pe pământ românesc cu un vast bagaj de cunoștințe. Pasionat de istoria religiilor, dar și de perioada Antichității, ia cursuri de greacă veche și studiază cu sârguință clasicii literaturii. Începe să scrie de la vârste fragede și debutează cu articole de presă pe teme istorice ori comentarii literare ale unor opere de mare însemnătate. Cochetează apoi cu proza scurtă, dar renunță și se îndreaptă către sfera politică. Îl interesează cu precădere relațiile diplomatice între state, dar și lupta pentru putere dusă de cele mai importante economii ale lumii. În cercurile intelectualilor de la București, Odobescu este privit cu ochi buni pentru înțelegerea și interesele sale, însă decide să se retragă din viața publică pentru o perioadă. Se întoarce astfel la Paris unde, în compania mai multor tovarăși, reușește să cunoască arta, literatură, muzeele și cei mai de seamă gânditori ai lumii. Toate aceste experiențe îi vor servi drept sursă de inspirație mai apoi, însă scriitorul le va îmbrăca într-o formă deosebită, originală și va da naștere unor lucrări demne de toată admirația.
Odobescu va fi educat în spiritul clasicismului francez, fapt ce se va observa și în operele sale de debut. De fapt, acest curent literar îi va acapara și defini întreaga carieră.
„Pseudokinegetikos” este o lucrare cu totul deosebită, o capodopera pe care Odobescu avea să o lase moștenire poporului român. Fiind la bază o colecție de eseuri pe de o parte haioase, pe de o parte realiste, lucrarea va face înconjurul mediului academic românesc. Eminescu avea să o numească drept un mozaic al emoțiilor, iar alți autori îi vor aprecia originalitatea și puterea de evocare. Cartea conține fel și fel de trimiteri către Antichitate și chiar se pare că ar fi inspirată din această perioadă, deși va fi adaptată la prezentul autorului. „Nebunia” adusă de Odobescu în fața publicului este dificil de înțeles, iar sensurile cuvintelor sunt adesea multiple și greu de descifrat de către necunoscători. Curios sau nu, autorul se joacă cu tot felul de forme și sensuri și chiar tratează cu ironie lucrările predecesorilor săi. Acest tratat, pe care însuși Odobescu avea să îl catalogheze drept hilar, va surprinde și șoca deopotrivă.
Cartea va fi reeditată câțiva ani mai târziu și va servi drept sursă de inspirație pentru generațiile tinere, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Minerva (1984), Eminescu (1972), Produs (1994).