Alexandru Paleologu - Bunul simt ca paradox

Alexandru Paleologu s-a născut pe 14 martie 1919 în București într-o familie de boieri cu rude ce își aveau originile de la Imperiul Bizantin până la Constantin Brâncoveanu. Termină facultatea de drept apoi, în 1944, ajunge să lucreze la Ministerul de Externe în urmă câștigării admiterii. La doar patru ani distanță îl dă afară chiar Ana Paulkner și decide să fugă. Se ascunde în Câmpulung Muscel sub numele de Ion Crăifăleanu dar toate acestea țin până în 1958 când va fi arestat odată cu grupul Noica-Pillat. A fost condamnat la 14 ani de muncă silnică pentru că făcea parte din mișcarea legionară și la șapte ani de degradare civică. În 1964 iese din închisoare și devine cercetător științific de artă veche și secretar literar la teatrul Nottara. În 1970 scrie prima sa carte, Spiritul și litera: încercări de pseudocritică, și până în 2006 nu s-a mai oprit din scris. A luat parte și la scrierea unor volume colective cum ar fi Dialoguri de seară sau Epistolar iar pentru cariera sa i-a fost acordat Premiul de Excelență în Cultura Română.

Lucrarea "Bunul simț ca paradox" a fost publicată pentru prima dată la editura Cartea Românească în 1972, ediție ce o puteți găsi pe site-ul nostru alături de Polirom din 2011 și Vitruviu din 1997.

Bunul simț este adesea confundat cu respectul sau aprecierea, ei bine, acum vin afla ce înseamnă de fapt. Există oameni inteligenți ce nu au bun simț, însă oamenii cu bun simț întotdeauna sunt inteligenți. Acum oamenii s-au mecanizat de când cu dezvoltarea ariei tehnologice și au devenit niste roboți fără sentimente și închiși în carapacea lor. Înainte erau liberi, vorbeau despre clișee și aveau lacrimi în ochi, acum ei de abia mai știu să zâmbească. Revenind la inteligență, vedem atâția oameni ce dețin mii de informații însă adesea aceștia dau dovadă de snobism, aroganță sau vanitate. Pe de cealaltă parte, oamenii cu bun simț sunt cei ce știu să se comporte în societate și dețin doar cu câteva procente mai puține informații. Antonimul prostiei nu este inteligența, ci bunul simț și iubirea și dacă vreodată o să aveți nevoie de asta într-o altercație, sigur veți câștiga. Nu ați văzut că adesea oamenii cu un IQ foarte mare, sau cei ce au terminat studii de excepție, nu știu să se comporte în societate? Asta pentru că ei s-au concentrat pe studii și au uitat ce înseamnă iubirea de sine și de ceilalți, ce sunt alea emoții și bine înțeles cum să fii un om mai bun. Obișnuința nu duce la diminuarea iubirii ci dimpotrivă, la funcționarea continuă a motorului ei. Cei doi îndrăgostiți sunt scriitorii, iar ea este opera căreia îi sunt adăugate pagini până ce va ajunge la final. "Cine fuge de suferință nu va cunoaște fericirea niciodată" și mare dreptate are Paleologu cu acest citat. E ca și cum ai spune că fugi de iubire, că fugi de propriile sentimente și bineînțeles că dacă niciodată nu vei reuși să treci peste aceste obstacole nu vei ști cum să te comporți când ești fericit.