Despre Alexandru Piru
Alexandru Piru (n. 22 August 1917 - d. 6 Noiembrie 1993) a fost un critic si istoric literar roman. Nascut in Margineni, judetul Bacau, parintii lui erau Vasile, notar si sotia sa, Elena (nascuta Chelaru).
In 1936, a absolvit liceul din orasul natal, apoi s-a inscris la Facultatea de Literatura si Filozofie a Universitatii Iasi. A absolvit in 1940 si a terminat Academia Pedagogica din Bucuresti in anul urmator. In perioada 1943 - 1944 a predat la Colegiul National din Iasi. Dupa, s-a stabilit definitiv in Bucuresti. La inceputul anului 1946 a devenit asistent didactic in departamentul lui George Calinescu la Universitatea Bucuresti. La mijlocul anului 1947, a obtinut doctoratul in literatura; teza a tratat lucrarile lui Garabet Ibraileanu. In 1967, a obtinut si doctoratil in filologie.
Exclus din invatamant si din viata publica de catre noul regim comunist, in 1948, din motive politice, a lucrat ca inspector, operator de strunjire si montator de gaz metan pana in 1955. In anul urmator i s-a permis sa revina la invatamantul superior. Piru a devenit in cele din urma profesor si presedinte al departamentului de literatura romana.
A fost membru titular al Academiei de Stiinte Sociale si Politice. Mai tarziu in viata, in urma Revolutiei Romane, a servit ca senator pentru Frontul Salvarii Nationale.
Prima lucrare publicata de Piru a aparut in Jurnalul Literar (1939). A contribuit si la Ramuri (unde a fost redactor - sef din 1969 pana in 1974), Luceafarul si Romania Literara. Prima sa carte, Viata lui G. Ibraileanu, din 1946, a fost imediat urmata de Opera lui G. Ibraileanu, publicata abia in 1959.
Impiedicat sa publice in anii sai ca muncitor, si-a adunat criticile de dupa razboi in Panorama deceniului literar romanesc 1940-1950 (1968). Cele doua volume din Poezia romaneasca contemporane. 1950-1975 (1975) s-au concentrat, de asemenea, pe literatura contemporana, la fel ca Debuturi (1981). Literatura romana veche (1961) si Literatura romana premoderna (1964), adaptate initial din cursuri, au fost reeditate ca Istoria literaturii romane ale originii pana in 1830 (1977).
El a supravegheat si a prefatat numeroase editii ale scriitorilor clasici si moderni, de la Mihai Eminescu si Ion Creanga la Tudor Arghezi, George Bacovia, Emil Botta si Calinescu.
Potrivit criticului Cornel Moraru, romanul sau, Cearta (1969) si versurile sale din Jurnalul literar confirma talentul sau literar.
In 1973, Piru a primit premiul asociatiei de scriitori din Bucuresti, iar in 1977 a primit premiul B. P. Hasdeu al Academiei Romane. Sotia sa Elena a fost ea insasi critic literar. Alexandru Piru s-a stins din viata la 6 noiembrie 1993. In 2006, a fost ales membru al Academiei Romane.