Despre Alexandru Rosetti
Alexandru Rosetti (n. 20 octombrie 1895 – d. 27 februarie 1990) a fost un renumit lingvist, editor si memorialist roman. Nascut la Bucuresti, parintii lui au fost Petre Rosetti Balanescu, avocat si proprietar de pamant, si sotia sa Zoe (nascuta Cornescu). A urmat scoala primara din Campulung, urmata de Liceul Gheorghe Lazar din orasul natal, unde a absolvit in 1914.
Intre 1916 si 1920 a studiat la facultatea de literatura a Universitatii din Bucuresti. Declansarea Primului Razboi Mondial l-a facut nevoit sa isi intrerupa studiile; trimis pe front, a fost ranit in 1917, in timpul bataliei de la Marasesti. Printre profesorii sai s-au inclus: Ovidiu Densusianu, Ioan Bianu, Ion Aurel Candreasi Dimitrie Onciul. Prima sa lucrare publicata a aparut in 1920 la absolvire; intitulat Colindele religioase la romani, studiul a fost publicat in Analele Academiei Romane. Memoriile sectiunii literare. La bursa de la Paris (1920 – 1928) a participat pentru prima data la Ecole pratique des Hautes Etudes, completand programul cu o teza din 1924 despre rotacism in limba romana. A continuat la Sorbona, prezentand doua teze in 1926: una despre fonetica romaneasca din secolul al XVI-lea si alta, pe scrisori romanesti de la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea in arhivele din Bistrita.
La intoarcerea acasa, Rosetti a fost numit profesor asociat de fonetica generala si experimentala la Bucuresti in 1928. A devenit profesor titular in 1932 si a asigurat o functie de titular in departamentul roman in 1938, la moartea lui Densusianu.
In 1944, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost printre semnatarii unui memorandum prin care a cerut regimului Ion Antonescu sa retraga Romania de la lupte alaturi de puterile Axei. In urma unei schimbari de guvernare mai tarziu in acel an, a ocupat functia de decan al facultatii de literatura (1945-1946) si rector universitar (1946-1949). S-a alaturat Partidului Comunist Roman in anul 1946 si a dobandit porecla de „boier rosu”. Desi un adept hotarat la partidul de guvernamant - indiferent de succesiunea de dictaturi, el a fost preocupat in primul rand de folosirea lor in avantajul studiilor sale - europenismul sau liberal l-a determinat sa fie exclus din universitate intre 1951si 1954, perioada stalinista. In 1961 a infiintat Centrul Academiei de Cercetari Foneticesi Dialectologice, fostul departament al Institutului de Lingvistica al lui Iorgu Iordan. A fost membru al Academiei Iugoslave de stiinte si Arte, membru corespondent al Academiei Suedeze si doctor honoris causa al universitatilor din Montpelliersi Aix-Marsilia.
Rosetti a promovat abordari moderne ale cercetarii in fonetica, fonologie si lingvistica generala, matematica si structura. A condus publicatii de specialitate, precum Bulletin linguistique, Studii si cercetari lingvistice, Fonetica si dialectologie, Revue roumaine de linguistique si Cahiers de linguistique teoriquesi appliquee. El a fost autorul monumentalei lucrari Istoria limbii romane, care a aparut intre 1938 si 1946 (reeditata frecvent), precum si alte lucrari lingvistice valoroase.
In domeniul literaturii, el a fost printre cei mai importanti redactori ai perioadei interbelice si a acordat sprijin mai multor autori, dar si antolog (Cronicarii romani, 1944; Schita de istorie sociala a limbii romane, 1975). Cu toate acestea, contributia sa principala a fost a unui memorialist subtil: Note din Grecia (1938), Diverse (1962), Cartea alba (1968), Calatorii si portrete (1977). Alte lucrari abordeaza problemele unei abordari moderne a literaturii: Le Mot. Esquisse d’un throrie generale (1943; publicat in limba romana ca Filosofia cuvantului, 1946); Istoria limbii romane literare, vol. I (in colaborare). In 1977, Rosetti si-a publicat corespondenta cu George Calinescu, dezvaluind rolul sau in componenta lui Magnus opus din 1941, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. A primit premiul Herder in 1980.
Un barbat cu o sanatate robusta, la varsta de 94 de ani, Rosetti s-a electrocutat la scurt timp dupa Revolutia romana. Adus la Spitalul Elias, el a continuat sa-si faca planuri pentru viitor in ultimele sale zile.