Ampla lucrare istorică intitulată “Istoria limbii române”, de Alexandru Rosetti, a apărut în decurs de opt ani, primele cărți publicate de marele istoric român, datând din anul 1938, atunci când acesta scrie despre începuturile poporului român și implicit despre limba latină, toate volumele în număr de șase, au fost publicate la editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă.
Printre alte edituri care au publicat volumele, putem aminti de editura Academică, 1960-1963, în șase volume broșate, editura Științifică, 1960-1966, în șase volume broșate, editura pentru Literatură, 1968, în format cartonat, cu supracopertă, editura Minerva, 1971, în șase volume, atât broșate, cât și cartonate sau editura Științifică și Enciclopedică, 1986, în două volume stufoase de peste 1200 de pagini, în format cartonat.
Alexandru Rosetti s-a născut la data de 20 octombrie 1895, în București, România și a fost un însemnat lingvist, memorialist și editor, unul dintre cei mai emblematici istorici pe care România i-a dat de-a lungul timpului, alături de Nicolae Iorga, George Călinescu sau Alexandru Piru.
Alexandru crește în sânul unei familii înstărite, tatăl acestuia fiind un mare latifundiar al vremurilor, iar mama sa, fata unui important cercetător din latura cinegetică, operele acestuia fiind apreciate de importante figuri ale vremii.
Urmează cursurile primare în Câmpulung, pentru ca mai târziu acesta să urmeze cursurile liceale în cadrul liceului “Gheorghe Lazăr”, cursuri finalizate în anul 1914.
Cursurile universitare le începe în anul 1916, atunci când studiază literatura Română în cadrul “Universității din București”, finalizându-le în anul 1920, după ce acestea sunt întrerupte câțiva ani din cauza Primului Război Mondial.
Este rănit în timpul Bătăliei de la Mărășești, însă revine și își termină studiile, studii ce vor fi definitivate cu “École pratique des Hautes Études”, din Paris, în anul 1924 și Sorbona, 1926, acesta pregătind ca teză de doctorat câteva materiale legate de fonetica limbii române din secolul al XVI-lea.
Prima sa lucrare apare în anul 1920, aceasta numindu-se „Colindele religioase la români”, un studiu ce este publicat în “Analele Academiei Române”.
Printre cele mai importante opere semnate de celebrul istoric și lingvist român, putem aminti de “Note din Grecia”, 1938, “Cartea albă”, 1968 sau “Călătorii și portrete”, 1977.
Lucrarea istorică “Istoria limbii române”, de Alexandru Rosetti reprezintă o operă de o importantă ținută, o operă amplă ce se întinde pe mai multe volume, în funcție de editura care s-a ocupat de publicarea acestora, astfel că avem de la două la șase volume editate sau revizuite de-a lungul timpului și care prezintă etape din istoria limbii române, de la idiomul neolatin, până la realizarea statului modern român, și implicit a limbii române, totul fiind analizat cu foarte mare atenție de către autor, la finalul fiecărei etape, acesta aducând detalii suplimentare, precum și explicații cu privire la abrevierile folosite.
Astfel că autorul plasează teritoriul istoric, acolo unde se plasează viitoarea Românie, fiind prezentate granițele la nord, dar și dinspre sudul Dunării, acolo unde se plasează teritoriul dacoromân, acesta vorbind despre diferitele dialecte din acea perioadă, dar și despre influența pe care Imperiul Roman l-a avut asupra teritoriului, latinizarea fiind un proces amplu, ce s-a întins pe o perioadă mai mare de timp.
Alexandru Rosetti afirmă aici că limba română este limba latină vorbită în partea de răsărit a Imperiului Roman, anume în spațiul situat între Dacia, Panonia de Sud, Moesia și Dardania, din acel moment al acaparării teritoriilor de către romani, până în zilele noastre.
După acest prim volum în care autorul vorbește despre originile latine ale graiului românesc, acesta trece în revistă limbile balcanice în cel de-al doilea volum, pentru ca în cel de-al treilea Rosetti să ofere o perspectivă asupra limbilor meridionale și slave, ce au adus o influență marcantă asupra spațiului Carpato Danubiano Pontic.
Un ultim statut în definitivarea unui limbaj și a unei limbi, îl reprezintă limba română comună, atunci când toate influențele din trecut au fost adunate într-un sistem compex lingvistic și fonetic denumit astăzi limbă română.