Alexandru Safran (n. 12 septembrie 1910, Bacau, Romania – d. 27 iulie 2006 la Geneva, Elvetia) a fost filosof, teolog, istoric, scriitor evreu, rabinul Cultului Mozaic din Romania, senator de drept in Senatul Romaniei si seful-rabin al comunitatii evreiesti din Geneva.

Incepand din 1930 a urmat, in paralel, Institutul Israelit de Inalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena) si Facultatea de Filosofie a Universitatii din Viena, unde isi ia doctoratul in filosofie (1934).

El l-a succedat pe tatal sau ca rabin pentru scurt timp, la Bacau, inainte de a deveni rabinul-sef al Romaniei in 1940, reusind performanta de a fi cel mai tanar din lume in aceasta functie.

Un moment important al vietii lui Alexandru Safran s-a petrecut la alegerea sa (dintr-un numar de noua rabini) in postul de sef rabin al Romaniei, la inceputul anului 1940, reusind sa devina cel mai tanar sef - rabin din lume.

La scurt timp dupa aceea, guvernul a dizolvat toate organizatiile evreiesti, astfel ca Safran si alti lideri evrei au format un Consiliu evreiesc subteran. In 1942, Safran si-a folosit contactele cu ambasadorii, inclusiv nuntiul papal Andrea Cassulo, pentru a-l convinge pe Antonescu sa reziste cererilor germane pentru deportarea in masa mare a evreilor. Pe masura ce al doilea razboi mondial a continuat, Consiliul evreiesc a depus eforturi pentru a ajuta si (a face lobby?) la revenirea evreilor deportati in Transnistria. Aproximativ 57 la suta din populatia evreiasca de dinainte de razboi din Marea Britanie, de aproximativ 800.000, a supravietuit razboiului.

In 1945 a lucrat cu bine-cunoscutul compozitor George Enescu la strangerea fondurilor de ajutor pentru foametea romaneasca, facand inclusiv un turneu in Statele Unite. Cu toate acestea, Safran a refuzat sa coopereze cu autoritatile comuniste dupa razboi si, in 1947, a fost fortat sa se exileze la Geneva, Elvetia. In 1948, a devenit rabinul sef al Geneva, unde a ramas pana la moartea sa. Acolo a lucrat cu Natiunile Unite, Crucea Rosie si alte organizatii pentru imbunatatirea drepturilor omului.

A scris mai multe carti, inclusiv o memorie, intitulata Un taciune smuls flacarilor: Comunitatea Evreiasca din Romania, 1939 - 1947, publicata in limba romana in 1995. Cea mai cunoscuta scriere a sa este despre Cabala.

In 1997 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. Este inmormantat in Israel alaturi de sotia sa, Sarah. Au avut un fiu (Avinoam) si o fiica (Esther).