Poet și folclorist, Alexandru Vlahuță este cunoscut pretutindeni pentru cartea „România pitorească”. Fiul unui mic proprietar de pământ, Vlahuță părăsește școala din pricina situației economice precare. Deși nu beneficiază de studii înalte, Vlahuță se arată interesat de literatură și istorie. Nu își permite să achiziționeze toate manualele de care are nevoie pentru a-și înteți studiul, însă își petrece orele între zidurile bibliotecilor.
Primele încercări literare sunt sărăcăcioase și nu prezintă interes pentru gazetele vremurilor. În clasa intelectualilor, Vlahuță nu are loc, căci cei mai puțin avuți nu au nimic de demonstrat, conform cutumelor acelor timpuri. Astfel, între zidurile bibliotecilor și întâlnirile cu vechi și noi amici, Vlahuță își dedică restul timpului caietelor cu gânduri. Nu publică nimic din lipsă de resurse și sprijin, dar și din teama de a nu fi judecat. Încă nu își trasează o linie clară și nu știe exact ce gen literar i se potrivește cel mai bine. Încearcă proza scurtă și articole de presă, dar succesul este departe de a se materializa.
Izbucnește Primul Război Mondial, iar Vlahuță se vede nevoit să părăsească capitala și să se stabilească pentru o perioadă de timp la Iași. Aici se afundă în literatură critică și învață limbi străine. După un studiu asiduu al operei clasicilor francezi, Vlahuță decide să își încerce norocul cu poezia. Astfel, primele versuri semnate Alexandru Vlahuță sunt intitulate simplu „Poezii vechi și noi”. Primite cu succes pe piața de carte din țară, versurile vor reprezenta punctul de plecare al carierei sale.
Mai târziu, când teama de nou este depășită, iar ororile războiului se mai domolesc, Vlahuță ajunge să cunoască câteva capitale europene. De aici, de pe meleaguri străine, oprimate de aceleași nenorociri, își culege scriitorul sursele de inspirație pentru operele din anii următori.
Deși talentul său autentic a atras atenția publicului încă de la început, nimeni nu se aștepta la o astfel de izbucnire a genului lui Alexandru Vlahuță. „Din goana vieții”, „Iubire", „Din trecutul nostru” sau „Din durerile lumii" sunt doar câteva opere care tratează situația politică cu care se confrunta țara noastră și nu numai în acele timpuri. Vlahuță nu s-a arătat niciodată drept un mare patriot, însă prin operele sale a tratat diverse cauze și și-a manifestat moderat iubirea de patrie.
Spre deosebire de alți asemenea lui, poetul nu se implică în clasa politică a epocii sale și nu acordă importanță faptelor de corupție ori politicienilor. Vlahuță știe că România se află în mizerie, dar nu își exprimă ideea despre asta.
În poeziile sale, România este frumoasă, o bucată de plai curat, cu oameni frumoși și demni. În lucrările sale nimeni nu trăiește în pericol sau dezbinare, politica nu are importanță, iar viața la țară este raiul oricărui muritor.
Poeziile lui Vlahuță sunt disponibile în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediții, dintre care amintim: Cartea Românească (1938), Garamond (1997), Biblioteca pentru toți (1956).