Despre Alexandru Vlahuţă
Alexandru Vlahuţă a fost un poet si un prozator roman născut in 1858, pe 5 septembrie, in judetul Vaslui. Este cunoscut pentru Romania Pitoreasca, carte despre care criticul Dumitru Micu a spus ca este "un atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de tara". Atat scoala primara cat si liceul, Vlahuță le-a urmat in Bârlad, susţinând examenul de bacalaureat in Bucuresti în anul 1879.O buna perioada din viata sa si-a petrecut-o ca profesor la diferite institutii de invatamant precum Liceul Sf. Gheorghe şi Scoala Societatii pentru Invatatura Poporului Roman. A urmat, de asemenea, Facultatea de Drept din Bucuresti, studii pe care nu le-a dus la bun sfarsit, cauza fiind situatia sa financiara precara. Alexandru Vlahuţă a scris si numeroase poezii, avand o profunda admiratie si un respect imens pentru poezia lui Mihai Eminescu.
A primit, in 1900, premiul Nasturel Herescu al Academiei Romane, pentru volumul Clipe de liniste, iar mai tarziu, in 1919, primeste Marele Premiu al Academiei pentru volumul Poezii, publicat in 1919. A fost redactor la Romania libera si director al revistei Vieata, in 1895. In timpul Primului Razboi Mondial, Vlahuță se refugiază la Iasi, unde ofera sprijin altor tineri, viitori poeti precum Vasile Voiculescu. Pe langa poezii, Vlahuță a scris romanul Dan, in 1893, care s-a bucurat de succes la vremea sa. Volumele sale sunt initial respinse de la acordarea vreunui premiu de catre Academie, motiv pentru care Vlahuta refuza sa devina membru corespondent. Acesta isi explica refuzul intr-o scrisoare care este publicata in Constitutionalul.
In opera sa se observa destul de clar influenta valului eminescian si posteminescian. Poeziile sale exprima un amestec de sentimentalism dar si, cum s-a mai spus despre autor si operele sale, de asumare a "durerilor lumii". Ibraileanu spune despre Vlahuţă că era "tribunul care induiosa", pe langa Eminescu, pe care-l numeste "idolul generatiei de intelectuali proletari". De catre critici, Vlahuță a fost numit un scriitor greoi, didactic, fiind respins, cel putin initial, de critica estetica. Acesta isi va redobandi locul printre creatorii de la răscrucea secolelor 19 si 20, insa, prin anii '50, cand literatura clasica este "reconsiderata". Se stinge din viaţă în 1919, pe 19 noiembrie, la Bucuresti in casa sa din strada Visarion. Este înmormântat in cimitirul Bellu. Mai tarziu, in anul 1948, pe 28 octombrie, Vlahuta, printre alti scriitori de renume, este ales ca membru de onoare post-mortem al Academiei Romane.