Alberto Henrique Samuel Bejar y Mayor, sau așa cum este cunoscut în lumea literară din România, Alexandru Vona, s-a născut la data de 3 martie 1922 în București și a fost inginer și scriitor româno-francez. În anul 1936 a apărut primul său volum de poezii, “Versuri”, iar în 1947 a primit Premiul Fundațiilor Regale pentru tinerii scriitori pentru un alt manuscris de poezii numit “Vitralii”, care, din cauza preluării puterii în stat de Partidul Comunist Român, nu a mai fost publicat, iar apoi manuscrisul a fost pierdut.
În anul 1993 este publicat romanul “Ferestrele zidite” de editura Cartea Românească, apoi în anul 1995 apare o altă ediție la editura Samuel Tastet și apoi în 1997 și în 2001 apar alte noi ediții publicate de Cartea Românească.
Acest roman care a fost scris în numai trei săptămâni în anul 1947 este cea mai apreciată operă a autorului fiind tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. În anul 1995, romanul este lansat în Franța, în 1996 apare în Olanda, anul următor este publicat în Germania, iar în 1998 în Spania. Tot în anul 1995, Alexandru Vona primește Premiul Internațional al Uniunii Latine. Din cauza regimului comunist care vine la putere în România în 1947, Vona este nevoit să părăsească țara și se stabilește în Franța, manuscrisul lucrării “Ferestrele zidite” rămânând aici vreme de 50 de ani. Mircea Eliade este cel care insistă ca romanul să fie publicat în Franța, însă acesta este refuzat de editura Gallimard, care oricum îl va publica mai târziu. Manuscrisul circulă din mână în mână până să fie recuperat de apropiații autorului și este publicat în final în țara noastră fiind apoi tradus și în celelalte țări. Ținând cont de faptul că romanul a fost redactat în anul 1947 vei remarca că acesta era unul deosebit în peisajele vremii. El surprinde prin lipsa numelor personajelor și lipsa încadrării acțiunii într-un loc anume. Laitmotivul operei este închiderea și deschiderea ferestrelor, de unde provine și titlul romanului. Pe parcursul operei predomină starea de nesiguranță, de angoasă, naratorul se joacă cu mintea cititorului și trece de la o stare la alta fără să îți dai seama dacă se află într-un vis, într-o amintire sau poate chiar spiritul acestuia s-a detașat de corp și privește totul ca un simplu spectator. Cititorul se poate identifica destul de ușor cu naratorul, în spatele ferestrelor zidite este omul simplu, curat, cu fricile sale, cu gândurile pe care nu are curaj să le spună, nu poartă niciunul masca pe care o afișează în societate acolo unde ferestrele sale sunt închise.