Alexei Tolstoi - Ivan cel groaznic

Alexei Tolstoi, născut la 10 ianuarie 1883, a fost un scriitor rus care a scris cărți aparținând mai multor genuri, specializându-se în special pe romane științifice și romane istorice. În ciuda faptului că s-a opus Revoluției Bolșevice din anul 1917, a reușit să se întoarcă în Rusia șase ani mai târziu, și să ducă o viață privilegiată ca scriitor foarte bine plătit, despre care se presupune că era milionar, adaptându-și scrierile pentru a se conforma liniei stabilite de partidul comunist. Tolstoi a produs unele dintre cele mai vechi lucrări științifico-fantastice în limba rusă. Romanele sale "Aelita" (1923) și "Hyperboloid of Engineer Garin" (1927) câștigând o imensă popularitate publică. A scris mai multe cărți pentru copii, printre care "Copilăria lui Nikita" - o relatare memorabilă a primilor săi ani. În anul 1936, a creat o adaptare a celebrului basm italian despre Pinocchio, intitulată "Aventurile lui Buratino" sau "Cheia de aur", al cărui personaj principal, Buratino, a devenit rapid foarte popular în rândul populației sovietice. În timp ce Tolstoi s-a bucurat de popularitate și un succes uriaș în Rusia în timpul vieții sale, evaluările occidentale despre el au fost în general negative din cauza rolului său de suporter al lui Stalin. Caracterizarea pe care i-a facut-o Nikolai Tolstoi rudei sale îndepărtată a fost că "Felul său de a fi era fără îndoială disprețuitor, găsind în Stalin un conducător demn. Puține familii au produs un talent literar mai mare decât Lev Tolstoi, dar puține s-au scufundat într-unul la fel de degradat precum Alexei Nikolaevici."

În decembrie 1940, lui Tolstoi i s-a cerut să scrie o piesă despre viața lui Ivan cel Grozanic, după ce Comitetul Central a emis o instrucțiune conform căreia rolul lui Ivan în istorie urma să fie reevaluat. Instrucțiunea a fost urmată de un apel telefonic de la Stalin, care i-a spus lui Tolstoi faptul că Ivan are "un singur neajuns", și anume că "s-a pocăit de cruzimea sa". După invazia germană, Tolstoi s-a mutat la Zimenki, un sat aflat la est de Moscova, unde a scris primele scene din "The Eagle and His Mate", acoperind anii 1553-1559. În noiembrie 1941 a fost evacuat la Tashkent, unde a finalizat-o în luna februarie ce a urmat. Această versiune originală, care urma să fie jucată la Teatrul Maly, a fost interzisă din ordinul directorului politic al Amatei Roșii, Aleksandr Shcherbakov, care i-a trimis lui Stalin o notă în care îi explică faptul că Tolstoi nu a reușit să-l înfățișeze pe Ivan drept "Cel mai remarcabil om de stat al secolului al XVI-lea". În ciuda acestei mustrări oficiale, Tolstoi a primit premiul Stalin în anul 1943, pentru "The Road to Calvary". În aprilie 1943, Tolstoi finalizează "The Difficult Years", cea de-a doua piesă a lui despre Ivan, care acoperă anii până în 1571. În luna iunie i-a trimis scenariul lui Stalin, plângându-se că Shcherbakov nu a putut spune dacă piesa poate fi jucată sau nu. Stalin a citit apoi ambele scenarii, sugerând câteva modificari, versiunile finale fiind finalizate în noiembrie. Ambele scenarii au fost publicate în anul 1944, "The Eagle and His Mate" având premiera la Teatrul Maly în octombrie, însă recenziile au fost de așa natură, încât piesa nu s-a mai jucat, următoarea reprezentație a ei fiind la o săptămână după moartea lui Tolstoi, în anul 1945.

Cartea "Ivan cel groaznic" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Cartea Rusă (1952), Orizonturi (2000), Librăria Nouă (1920) și București (1920).