Alexei Tolstoi - Petru I

Născut într-o familie de renume, cu o mamă ce era scriitoare, Alexei nu avea cum să meargă pe alt drum. Din cauza divorțului părinților, a fost o mare dramă birocratică asupra numelui său și din această cauză nu i-am văzut pe frații săi decât de câteva ori. Primele sale schițe au fost criticate grav pentru naturalismul prezentat, și mai ales pentru lipsa de sens și subiect. Timp de aproape 10 ani a părăsit Rusia dar s-a întors pentru că auzise că dacă scriai ce trebuie, partidul te ajută. Așa a ajuns să scrie povești despre Stalin și să fie interesat de comunism atât de mult încât să îi și iasă ceva. În 1941 publică "Calvarul", una dintre cele mai cunoscute dar și lungi opere, în care descrie perioada războiului civil. Poate că nu vă așteptați la asta, dar tot el este autorul lui Burattino, carte cu care am copilărit multi între noi și este o adaptare rusească după italianul Pinocchio.

Romanul istoric "Petru I" a fost publicat pentru prima oară în limba rusă în 1945. În țara noastră a apărut la doar un an distanță  la editura Cartea Rusă, urmând apoi ediția din 1955 și cea a editurii Minerva din 1970.

Studiul pentru acest apogeu al literaturii rusești a început în 1917 și nu s-au terminat nici peste 30 de ani când subiectul a avut sfârșitul. Trebuia să explice cum se cuvine această perioadă strălucitoare a Rusiei așa că a continuat până ce i s-a părut că totul este complet. Trecutul este animat cu personaje cu personalități diferite pentru a descrie fiecare trăire și statut social. Ivan Brodkin de exemplu, era iobag, Alexander Menshikoff era un oportunist iar Petru era un sinistru. Avem și prezența feminină, fără de care poate romanul nu ar fi avut acea dramă de care toți ne ferim dar totuși ne place. Eudoxia era soția sa pe care nu a iubit-o niciodată așa că a decis să își împartă fericirea cu amanta sa, Annna Monns, dar tronul putea fi ocupat doar de una din ele, cea care îi jurase loialitate pe viață. În acest peisaj de relații ciudate de la curtea imperială, apar și bătălii neașteptate pentru ca Rusia să ajungă cel mai mare imperiu al Europei. Adversarii cei mai de temut erau August, elector de Saxonia, căruia totul i se părea o distracție și Carol al XII-lea de Suedia ce era un geniu militar înnăscut. Petru era încă un băiat iar de-a lungul paginilor vedem cum se transformă dintr-o oază de lașitate într-un bărbat curajos ce ar face orice pentru țara sa, chiar să ajungă pe punctul de a înnebuni. Găsește noi modalități de a face țăranii și săraci să formeze o flotă navală și o armată pentru a-l înlătura pe regele Suediei dar lupta nu e atât de ușoară. Din cauza temperaturii nestăpânite din țara sa, mulți și-au pierdut viețile.