„Sapho", publicat în 1869, este un roman alcătuit dintr-o colecție de nuvele scurte. Romanul semnat de francezul Alphonse Daudet avea să devină unul dintre cele mai apreciate romane din literatura universală. Tradus în peste 50 de limbi de circulație mondială, „Sapho" prezintă o poveste de dragoste stranie, petrecută pe meleaguri franțuzești.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile numeroase ediții ale romanului, după cum urmează: Doris (1991), Paris (1912), Eminescu (1972).
El, un tânăr aflat în cea mai bună etapă a vieții sale, se îndrăgostește nebunește de ea, o femeie misterioasă, frumoasă, dar săracă.
Fany Legrand și Jean Gaussin sunt doi francezi nebuni, fiecare în căutare de altceva, visând la vremuri mai bune și hoinărind printr-o Franță aflată în impas politic. Ea e ușuratică, cunoscută pentru serviciile pe care le prestează prin bordeluri ieftine și cârciumi lăturalnice. Fany este săracă, mai bătrână decât el și în căutare de distracție și aventuri. Pentru a scăpa de sărăcie, se prostituează, cântă sau dansează pentru bărbații bogați.
Jean este tânăr, școlit la cele mai prestigioase universități, visător și bogat. Cei doi se întâlnesc din întâmplare la o serată somptuoasă, organizată în vila unui înstărit om politic. Jean se îndrăgostește la prima vedere, însă meseria iubitei sale îl determină să facă un pas înapoi. Deși își dorește o relație cu frumoasa franțuzoaică, nu poate depăși trecutul acesteia.
Cartea lui Daudet este misterioasă, cu accente romantice și scurte pasaje descriptive. Asemănat cu Balzac, Daudet reușește să surprindă magistral societatea în care a trăit și își dezvoltă personajele într-o antiteză inteligenta. El expune trăirile interioare experimentate de cele două personaje și fazele prin care trec de-a lungul timpului. Autorul surprinde moravurile pariziene în cea mai fină formă, descrie extraordinar lumea bună a Franței și povestea de iubire dintre cei doi protagoniști.
Fiind profund influențat de operele lui Emile Zola, Daudet reușește să își depășească idolul. Scrierile sale sunt realiste, uneori poate prea sentimentale și îmbrăcate într-un aer natural. Termenii utilizați nu dau bătăi de cap cititorului, iar pasajele descriptive nu sunt obositoare sau exagerate. Romanele francezului sunt adevărate capodopere, uneori satirice, expun societatea provensală, portretizând incredibil oamenii.
Daudet a lăsat o moștenire culturală remarcabilă literaturii universale, iar Franței o zestre literară deosebită. Deși, în ultimii ani ai săi, a abandonat scrisul și s-a axat îndeosebi pe cariera sa politică ori pe desfășurarea unor activități în publicitate, numele său va fi întotdeauna legat de literatură.
Marile universități ale Franței au introdus în programa școlară obligatorie câteva dintre cele mai apreciate nuvele și romane semnate de Alphonse Daudet. Scrieri precum „Tartarin" sau „Les lettres de mon moulin" vor face înconjurul lumii, fiind traduse în mai multe limbi străine și adaptate pentru filme sau piese de teatru.