Alphonse Daudet este unul dintre cei mai apreciați scriitori francezi ai tuturor timpurilor, iar scrierile sale ajung în topul celor mai căutate manuscrise ale literaturii universale.
Maestru al nuvelelor sociale, Daudet portretizează interesant lumea Franței de altădată. Atent la detalii, ancorat în realitatea vremurilor, dar visător și apolitic, Daudet reușește să surprindă publicul și să creeze adevărate controverse. Se orientează către literatura de aventură și, într-un târziu, către romane și nuvele mai ample ca întindere. Poliglot și interesat de istorie și filozofie, Daudet conferă cumva un aer boem operelor sale. Personajele îi sunt bine definite, dar fiecare poartă în spate câte o misiune de îndeplinit și o povară pe care nu o poate lepăda.
Poveștile sale au o tentă satirică, dar, uneori, sunt decorate cu simboluri romantice și paragrafe descriptive. Dar Daudet nu este nici pe departe un scriitor romantic, ba dimpotrivă. În anumite manuscrise, are puterea de a ironiza societatea în care trăiește și chiar bagatelizează clasa conducătoare pe care a susținut în repetate rânduri că nu o agreează. La Daudet puterea este concentrată în mâinile unui singur personaj, iar acesta este înzestrat cu fel și fel de calități pentru a putea duce planul la bun sfârșit. De asemenea, personajele sale nu sunt private de defecte și lipsuri morale, dar autorul nu pune mare accent pe acestea.
Fără să greșim, am putea afirma că francezul creează personajul perfect, cu defecte și calități, uman și inuman, condus de etica și impuls, sincer, curajos, dar iute de mânie.
„Tartarin din Tarascon” este un roman provensal, cu puternice accente satirice, publicat pentru întâia oară în 1872. Acest Tartarin, devenit legendar prin intermediul filmelor și altor producții aduse în fața publicului larg, este un vânător iscusit. Trăind în orașul Tarascon, el este iubit și apreciat pentru calitățile sale. Când prada bună dispare din zona sa, Tartarin pleacă la vânat pe alte meleaguri, mândru și curios să cunoască alte locuri și să obțină alte victorii. Ajuns undeva în Africa, eroul reușește să captureze un leu orb, pe care îl va trimite drept trofeu locuitorilor de acasă, din Tarascon.
Daudet reușește să își hiperbolizeze personajul de așa natură încât calitățile îi sunt prezentate ca niște puteri supranaturale. Pe alocuri, Daudet exagerează povestea și își prezintă personajul asemenea unui super erou. Mai târziu, odată ce aprofundăm lectura, ajungem să cunoaștem tradiții de pe meleagurile africane, să luam parte la ritualuri sacre și să îl însoțim pe Tartarin în drumul spre casă.
O carte destinată în special copiilor, dar care poate fi savurată la orice vârstă. O poveste despre reverii și metamorfoze, despre regăsirea sinelui și triumful binelui în fața primejdiilor neașteptate. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Ion Creangă (1960), Regis (1998), Tineretului (1964).