Alvin Toffler - Socul viitorului

Publicat pentru întâia oară în 1970, romanul lui Toffler se încadrează în seria scrierilor științifico-fantastice. Bazat pe cercetările personale ale autorului, manuscrisul stabilește un record de vânzări și este tradus în peste 30 de limbi de circulație mondială. La doar câteva luni de la apariție avea să fie revizuit și republicat într-o variantă mai amplă. În prezent, cartea este utilizată ca material de studiu în marile universități din întreaga lume.

La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Politică (1974/1983), Antet (2001), ZZ (1995).

Viziunea futuristă a lui Toffler și prezumția acestuia conform căreia lumea se va tehnologiza excesiv în următorii ani, vor fi elementele fundamentale ale romanului. Spre deosebire de alți autori de ficțiune fantastică, Toffler își construiește opera strict pe baza cercetărilor proprii.

Asimov ne vorbește despre  posibilitatea dezvoltării unei lumi utopice ori distopice, după caz, bazându-se strict pe imaginația sa. La Toffler lucrurile stau diferit, căci futurologul acea să întreprindă numeroase cercetări pentru a oferi, mai târziu, lumii acest tratat deosebit, intitulat sugestiv „Șocul viitorului”.

Toffler definește lumea de mai târziu ca fiind o lume nouă, dar nu neapărat într-o manieră negativă. El „prevestește” un viitor incert, o lume supusă globalizării și consumerismului. Acest șoc, după cum indică însuși autorul, este provocat de dorința statelor de a se îmbogăți și de obsesia populației de a consuma, orice, în cantități mari. Toffler face la un moment dat o paranteză interesantă și prezintă o așa-zisă deconectare a lumii. El face trimitere la studii privind capitalismul și dezvoltarea tehnologiei, dar, de asemenea, analizează și reacțiile oamenilor în fața acestor fenomene.

O lucrare deosebită, realistă, scrisă în termeni greu de înțeles pentru muritorul de rând, însă extrem de interesantă. Un studiu deosebit al capitalismului de odinioară, un tratat despre dezumanizarea omului și dominația banului.

Analiza lui Toffler se întinde pe mai multe capitole, iar reflecțiile acestuia sunt de-a dreptul surprinzătoare. Partea de final a cărții este dedicată strict noțiunii de progres, aici vorbind numai despre progresul de natură tehnologică. Scriitorul notează ideea conform căreia lumea va ajunge să renunțe la forța de muncă umană în favoarea roboților și a altor mașinării, special proiectate pentru a servi la realizarea diferitelor munci.

Toffler este un intelectual de seamă al societății sale și deși cel mai probabil ar fi avut opinii interesante despre mediul politic, se va abține pe tot parcursul romanului. De-a lungul cărții nu vom întâlni nici măcar un pasaj referitor la clasa politică, la guvernanți ori la măsurile adoptate în sfera socio-politică. Scurte trimiteri la religie și la nevoia maselor de apartenența la divinitate vor fi remarcate în partea de început a romanului, însă fără a fi tratate pe îndelete.