Amos Oz - Cum sa lecuiesti un fanatic

Amos Oz, născut Amos Klausner pe 4 mai 1939 a fost un scriitor și jurnalist israelian. Tatăl său era poliglot și cunoștea până la 17 limbi, însă nu era de acord cu limba ebraică devenită obligatorie în Israel. Cu toate acestea, Amos a învățat fix această limbă pentru a se putea integra în societate. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial mulți dintre membrii familiei sale au fost uciși în Lituania, iar mama sa care suferea de depresie s-a sinucis când el avea doar 13 ani. Acest episod l-a inspirat în a scrie romanul ”Rime despre viață și moarte” în 2002.

În 1965 autorul publică prima sa carte, o serie de nuvele numită ”Unde latră șacalii”, urmată de ”Alt loc” în 1966 ceea ce l-a făcut foarte popular printre scriitorii anilor 60 din Israel. Poate că stilul său și cele 40 de cărți publicate i-au adus un palmares impresionant de premii printre care: Premiul Franz Kafka în 2013, Premiul Goethe în 2005 și a primit Ordinul De Literatură și Artă din Franța în 1984.

Romanul ”Cum să lecuiești un fanatic” a fost publicat în 2006 sub numele de ”Ajută-mă să divorțez”, însă autorul a considerat în 2012 că acest nume nu se potrivește și l-a schimbat subit. În limba română au apărut edițiile editurii Humanitas în 2004, 2011 și 2016.

Cartea este formată din două capitole ample care au la bază cele două teze pe care Amos Oz le-a scris cu mulți ani în urmă. Primul capitol intitulat ”Între drept și drept” ne introduce în războiul politic dintre Palestina și Israel despre care autorul spune că nu ar trebui să existe având în vedere că ambele țări provin din aceeași mamă. Cea mai mare problemă în acest conflict este faptul că fiecare președinte are impresia că țara sa este mai bună, mai frumoasă și mai puternică ceea ce rezultă într-o neînțelegere reciprocă între cele două tabere. Cu toate acestea, Oz știe că viața în general pentru evrei și arabi înseamnă compromis, iar dacă populația celor două teritorii va ajunge la un consens, atunci și cei doi președinți vor face același lucru.

Al doilea capitol ”Cum să vindeci un fanatic” are la bază o mică filozofie adorată de autor. În loc să ne concentrăm pe virtuți precum frăție, compasiune și iertare, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe bun simț, dreptate și cel mai important imaginație. De ce este imaginația atât de importantă? Ei bine, ea ne ajută să ne punem în pielea celuilalt și să naștem în noi sentimentul de empatie, care dacă ar fi existat în trecut, poate niciun război nu ar fi avut loc. Imaginația de fapt este obstacolul major între cele două nații pentru că ele nu își pot imagina că au trăit pe același pământ, au împărțit aceleași bunuri și au avut aceleași drepturi. Deci lupta aceasta se dă de fapt între fanatism și pragmatism, sau pluralism și toleranță. Un remediu al fanatismului ar fi un exercițiu simplu: să ne vedem pe noi înșine așa cum ne văd alții și să avem puterea de a râde și plânge în public.