Amos Oz - Cutia neagra

Cu peste 40 de romane scrise și câștigător al premiilor Goethe, Franz Kafka și multe altele, Amos Oz s-a născut în Ierusalim pe 4 mai 1939. Provenind din părinți intelectuali, mama sa studiind istoria și filosofia iar tatăl său fiind poliglot, nu se putea ca el să ajungă altceva decât un faimos autor. Însă toată această viață frumoasă a început să se prăbușească după ce mama sa s-a sinucis. A fost adoptat de o familie de unde a împrumutat numele de Oz (în ebraică înseamnă curaj) și a început să scrie încet-încet, pentru că în comunitatea sa avea alocată doar o oră pe săptămână pentru hobby-ul său. 

În 1968 ia naștere romanul ”Al meu Michael” care a devenit rapid un bestseller și l-a convins pe autor că ar trebui să scrie carte după carte. Așa s-a făcut că a fost tradus în peste 20 de limbi, iar printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără: ”Pacea perfectă”, ”Rime despre viață și moarte” și ”Să cunoști o femeie”.

Romanul ”Cutia neagră” a fost publicat în 1986 în Israel. În limba română ne putem delecta cu edițiile editurii Univers din 2002, 2005 și 2006 și ediția Humanitas din 2011.

Romanul începe odată cu expedierea unei scrisori de către Ilana către fostul său soț, Alec. El este un expert în fanatism și predă la Universitatea Midwest din Chicago iar divorțul lor a tras cortina în fața tuturor sentimentelor. Ilana își începe scrisoarea cu o sumedenie de declarații de dragoste pentru actualul său soț, Michel-Henri Sommo, un evreu algerian care este profesor de franceză. Ea susține că scrie această scrisoare datorită fiului lor, Boaz, care ajuns la adolescență a început să îți dorească o altă viață. A părăsit Kibbutzul la doar 13 ani, la 16 ani a fost dat afară de la internat pentru că a rănit paznicul și bineînțeles că are nevoie de bani de judecată. Ilana și soțul său nu au, așa că apelează cu încredere la tatăl lui Boaz și îi spune că dacă este nevoie îl ”răsplătește în natură” dacă îi ajută. Alec acceptă să îi ajute, însă refuză răsplata, dar ce nu știe el este faptul că aceasta va continua să ceară, ba chiar și Michel începe să îi trimită scrisori. Pentru că Alec devine o bancă a familiei, fiecare își face de cap, unul cu afaceri, unul cu case în deșert, altul cu vizite zilnice la saloanele de înfrumusețare iar pentru că orice instituție dă faliment la un moment dat, bărbatul află că va muri de cancer. Însă nu renunță să le trimită bani, poate din răzbunare pentru că atunci când el nu va mai fi, ei vor într-un sevraj continuu deoarece moștenire pentru fiul său nu există.

Romanul este un exemplu pur a ceea ce se întâmpla în Israelul anilor '70, când banii erau atât de importanți încât oamenii căutau tot felul de mijloace să îi obțină. Fiind format din scrisori, telegrame, rapoarte și note cercetare, romanul alcătuiește povestea unei familii pe cât de dezbinată, pe atât de unite.