Romanul “Să nu pronunți: noapte”, “Don’t call it night”, în limba engleză, de Amos Oz, a apărut în anul 1994, la editura Chatto & Windus, din Londra, Marea Britanie, fiind al optulea roman din palmaresul autorului israelian, iar opera propune aspecte clasice pentru Amos, aspecte întâlnite și în celelalte opere ale acestuia, fiind vorba despre o relație de cuplu ce nu funcționează bine, ori alte aspecte profunde ce duc opera în pragul unei utopii, demnă să trezească spirite revoltătoare în ceea ce privește educația și mecanismele dubioase pe care se clădește societatea.
Din nou se vorbește într-un limbaj filosofic și nuanțat despre imagini banale și ritualuri ce abundă în experiențe repetabile, autorul aducând prezentări marcante unor aspecte zilnice, totul pentru a sublinia într-o manieră subtilă și fascinantă ideea conform căreia, omul trebuie să trăiască numai și numai în prezent, fără a se agăța de idealuri viitoare, ori de amintiri fără finalitate.
În România, romanul apare în anul 1994, la editura Univers, din colecția Romanul Secolului XX, în format broșat, iar printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de aceași editură Univers, în altă ediție publicată în anul 1997 sau editura Humanitas, în două ediții publicate în anii 2013 și 2014, în format broșat, având o traducere de Marlena Braester.
Amos Oz, pe numele său real, Amos Klausner, s-a născut la data de 4 mai 1939, în Ierusalim, Palestina, fiind un mare scriitor și jurnalist Palestinian, o figură marcantă a secolului al XX-lea, acesta propunând cu precădere idei marcante din zona Orientului Mijlociu, dar și idei vaste legate de viața conflictuală de cuplu.
Amos, crește în apropierea unui univers literar, tatăl acestuia fiind bibliotecar și profesor, aplecarea pentru literatură și filosofie a acestuia fiind ca o dragoste la prima vedere.
Din anii ’40, acesta învață limba ebraică, iar după vârsta majoratului, se înscrie la “Universitatea Ebraică din Ierusalim”, luându-și apoi licența în filosofie.
De la mijlocul anilor ‘60, își dedică viața scrisului, “Acolo unde țipă șacalii”, fiind prima sa operă publicată, iar printre alte opere importante scrise de acesta, putem aminti de “Altundeva”, 1966, “Pace desăvârșită”, 1982 sau “Fima”, 1991.
Romanul “Să nu pronunți : noapte” de Amos Oz reprezintă o operă în care viața oamenilor, se împletește cu rutina din micuțul orășel iraelian, imaginat de autor, pe nume Tel Kedar, imaginea acestui orășel de doar 9000 de suflete, fiind ca personificarea unui copil care se naște și care crește, până la limita deșertului, acolo unde totul se oprește, iar aleile se pierd în dunele ample de nisip sau în zona militarizată interzisă oamenilor.
Se pare, la o primă vedere că nimic nu se mișcă, în acest tablou static, viața urmându-și un curs ce nu amestecă vreun destin din jur, aceasta fiind, în fapt și ideea romanului.
Imaginarea acestui loc unde se clădește orașul Tel Kadar, are o conotație profundă pentru creionarea acțiunii, ori a imaginii din operă, căci, Amos Oz, dorește să aducă în percepția cititorului imaginea prezentului, o imagine balansată a vieții, care merge mai departe cu bune și cu rele, așa fiind și viețile celor doi protagoniști din roman, Noa și Theo.
Noa, o profesoară activă în viața tinerilor și Theo, un arhitect și un tip sofisticat, care alege să se detașeze de alte complicații ale vieții, retrăgându-se în liniște, după tumultul vieții amoroase de dinainte de relația cu Noa, ajung să ducă două vieți în oglindă, sentimentele acestora fiind contradictorii.
Lucrurile se schimbă în oraș, atunci când un elev al profesoarei, moare după o supradoză de droguri, iar tatăl îndurerat al acestuia, alege să deschidă în zonă, un centru pentru reabilitarea tinerilor, însă, lucrurile nu merg așa cum și-ar dori Noa, viitoarea coordonatoare, căci autoritățile locale aleg să nu sprijine acest proiect.
Chiar dacă, în sens profund, ideea operei este nobilă, acțiunea în sine, pare a se afunda într-un soi de monotonie, opera fiind creată pentru a scoate în evidență ideea vieții trăită în prezent, cititorul fiind însă pus la treabă în tot acest ecosistem social-utopic, fiind o operă ușor de parcurs, însă mai greu de conștientizat în contextul actual.