Amos Oz - Sotul meu, Michael

Romanul “Soțul meu, Michael”, “My Michael”, în limba engleză, de Amos Oz, a apărut în anul 1968, la editura britanică Chatto & Windus, din Londra, fiind al doilea roman al autorului israelian și a treia lucrare din spectrul literar, scrisă de acesta.

Opera propune un exercițiu de introspecție, fiind un roman ce nu pune accent pe acțiune, ci mai mult pe trăire, pe poezia din spatele oricărui fenomen ce se naște în societate și în relațiile umane, autorul apelând la o filosofie marcantă, soră cu nevroza, pentru a scoate în relief trăirile sufocante prin care Hanna Gonen trece în viața de cuplu.

Romanul propune, pe lângă această frământare a eroinei principale și alte idei ce țin de țara în care cuplul trăiește și anume Palestina, Mihael, fiind, la un momentat dat, gata să plece în mijlocul confruntărilor palestiniene, familia acestuia fiind abandonată din această cauză.

În România, romanul apare în anul 1981, la editura Univers, în format broșat, iar printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Polirom, 2005 și 2006, în format broșat sau editura Humanitas, 2017, în format broșat, traducerea fiind realizată de Ioana Petridean.

Amos Oz, pe numele său real, Amos Klausner, s-a născut la data de 4 mai 1939, în Ierusalim, Palestina, fiind un important scriitor și jurnalist israelian, celebru pentru cele peste cincisprezece romane scrise și pentru alte peste douăsprezece articole și nuvele realizate de-a lungul a peste 40 de ani de activitate literară.

Amos, crește în sânul unei familii de evrei, ajunși în Palestina, din Lituania și Ucraina, tatăl acestuia, fiind un însemnat scriitor și bibliotecar în țara sa natală, Lituania.

La mijlocul anilor ’40, Amos urmează cursurile primare și gimnaziale, la “Școala religioasă Tahkemoni”, aici învățând limba ebraică, iar cursurile liceale, le va face în cadrul “Școlii Rehavia”.

Un punct de cotitură în viața lui Amos, apare la vârsta de 12 ani, atunci când mama sa, se sinucide, după ce se luptă cu depresia, acesta fiind marcat pe viață de acest moment, iar după o ceartă cu tatăl, acesta decide să plece de acasă și să își schimbe numele în Oz.

Mai târziu, urmează cursurile universitare, în cadrul “Universității Ebraice din Ierusalim”, luându-și licența în filosofie.

Din anul 1965, își dedică viața scrisului, prima sa operă fiind o povestire pe nume “Acolo unde țipă șacalii”, iar printre alte opere importante scrise de autor, putem aminti de “Altundeva”, 1966, “Pace desăvârșită”, 1982 sau “Fima”, 1991.

Romanul “Șoțul meu, Michael” de Amos Oz trasează o linie cronologică subtilă peste perioada politică dificilă din Palestina anilor ’50, însă, nu acest aspect este țintit de autor, din punct de vedere al impactului pe care îl dorește înspre publicul cititor, căci opera alege să fie una cu puternice valențe psihologice sociale și filosofice, toate cuvintele fiind prezentate printr-o aură de profunzime aproape poetică, cititorul absorbind prin toți porii, acest periplu demn de o operă filosofică scrisă în stilul lui Eliade sau Cărtărescu. Amos prezintă un traseu inițiatic în operă, un traseu al escaladării simțurilor și mai apoi un altul al demolării unor idealuri, psihologia feminină, fiind aici laitmotivul operei, căci perspectiva pe care este clădită acțiunea, este realizată prin intermediul cuvintelor Hannei Gonen, ea vorbind aici despre relația cu Mihael, de cum aceștia au reușit să își clădească o căsnicie și un statut, dar și cum totul a început să cadă în cealaltă extremă.

Povestea este una efervesentă, ca o pastilă ce se destramă cu ușurință în apă, toate etapele poveștii de dragoste dintre cei doi, fiind developate rapid, două minți luminate și ușor inocente, venite de pe treptele universității, ajung să își cunoască rapid, unul altuia idealurile și să se căsătorească în decurs de câteva luni.

Timpul, însă, ajunge să își pună amprenta pe aceștia, apariția copiilor și viața convențională și plină de lipsuri, în care se scaldă cei doi, aducând reproșuri și probleme în viața de cuplu care tinde să se țină într-un fir subțire de ață, Hanna ajungând să sufere de nevroze și tulburări bipolare.

Punctul culminant din toată această poveste, apare atunci când Mihael, este încorporat în armată pentru a lupta, Hanna văzându-se apoi singură și fără vreun ajutor, depresia și anxietate fiind elementele care distruge din temelii perspectiva despre viață a Hannei.

Opera a fost ecranizată în anul 1974, fiind regizată de Dan Wolman și avându-i în rolurile principale pe actorii Oded Kotler, în rolul lui Michael Gonan și pe Efrat Lavie, în rolul Hannei.